lumea prin ochelarii MEI... de soare

My way (Oncology Hospital project)

2011-06-07T10:06:00.003+03:00

The project that drained my energy this semester...

The failure and success paradigm

2011-04-13T01:57:00.008+03:00

"Every mediocre success is a failure, but every great failure is actually an immense success"
I never had a very good name memory. Probably that's why I was never good in History, nor would I ever be good at acting. That's the reason I couldn't tell you who said the words quoted a little earlier, but sure enough, I didn't have the brightness to invent them myself. One of the speakers that had the kindness to share their life's experience with us at Leaders School 7 said it, and ever since I heard it, it kept scratching my thoughts every now and then, with a perseverance that made it quite hard to overlook.
Since I was a little girl, my mother inoculated the "learn from your mistakes" psychology in my childish brain.
I grew up, and the number of mistakes grew also, but my mothers words remain engraved in the back of my skull. She always wanted me to be the best, but I would easily settle up with the second place in many situations. Maybe that makes me a better loser than others, but a loser nonetheless. As I look back in time, I realize that the places where I had my best results, are actually the fields where I wished to "win" so bad, I would give it my best to reach the goal I aimed for. And then I draw my conclusions: set your goal high, but set it where you know your heart wishes it. Otherwise your road toward that goal will be, in the best case scenario, paved with mediocre successes, and probably some mediocre failures too.
I don't want to be just another sheep in the flock, as much as I like sheep. I want to live my life up to my expectations, because one should ask of himself more than any other would. So I'm setting my goals high now, and I shall fail, and learn, and succeed, and do my best to have them all in the extreme. We need less mediocrity, and more excellence.

My last week's experience

2011-04-12T01:02:00.005+03:00

Last week I was part of the incredible, the unexpected, but the truly believable. Last week I had the most intense week of the past few years (can't say my whole life, because I can't actually remember all of it). Last week I attended Leaders School 7.

I must say, with complete honesty, that the last 5 years of university worked up a feeling of sadness in me, together with the vision of futility in what concerned my expectations on the involvement of my generation in the change that should happen in Romania. It felt pretty much as a lost cause, when I looked around me and saw 45 people solely interested in their own good, not being able to see the greater picture. It felt bad, and maddening, and frustrating, all put in a mix that shouldn't even exist. Last week I got one of my first shots of antidote.

I found out about "Leaders School"- a training initiated by Leaders Foundation- last year. When I saw their web-site and their speakers, I said "I need to go there!". Unfortunately I couldn't do that in the spring of 2010, but that only made me want it more, and it seems that the saying is right: if you want something hard enough, it will eventually happen. This year I received a full scholarship offered by Adobe, and I was able to live my last year's dream.

What exactly is "Leaders School"? My personal definition would be: a training that teaches young leaders how to become great ones. After participating in this project, it is the personal choice of the participant on what he/she wants to do next: remain a common fellow, or become a great one. The key is given to him/her during the 5 days of intense training, but the door is his/hers alone to open.

What makes this program so great? Exactly what makes every idea great in this world: the people behind it. Created and delivered every year by a team of extraordinary and dedicated people, supported by true leaders of our nation (nation that still needs so many things to become decent, not to mention great), Leaders School is the living proof of the power of perseverance. The project brings together the past, the present and the future- the young leaders of their times, the great and the young leaders of NOW, and the most important element, the future great leaders to be. In the past week I had the chance to meet my generation in a new light, and it gave me such a feeling of optimism, that it almost wiped clean the past 5 years of frustration and bitterness.

But I learned at least one more important thing last week: you can't be a true leader for others unless you are a true leader for yourself. That is what every speaker said, from his/her own experience (and here I can easily mention Mr. Balaceanu Stolnici, academician,Mrs. Alexandra Gatej, former presidential counselor and others),that is what our trainer, Rares Manolescu, underlined in every session delivered to us, and that is what was confirmed to me during the whole learning process that happened in "Leaders School 7".

I could write here for at least 2 more hours, about the extraordinary team I had (thank you Alex, Alexandra, Alexandru, Madalina and Paul), the mind-blowing experience of meeting living legends like Roland Hermann, or the both terrific and terrifying exercise of trying to sell your idea to the investors. I could also throw in some pieces about the kick-ass party that we had in the last evening, with the "Smashed Mosquito", or the funky business exercise during which Marius Ghenea coached us in selling Bio dairy products in the center of Brasov. And even if I would tell you about all of these, I would leave so much out, that I don't think anyone could get even 10% of the true feeling of being there.

So I will stop, and tell you that if you ever have the chance, just be a part of it, and if you don't, then think wisely and do the best of being a leader in your own life first, and then consider leading others to a better cause. Find a model, and live up to it. Read good books, and make the most of them. Travel as much as you can, and let the places you see put their mark on you, and dream BIG! That's the only way you won't feel sorry if you can reach only the half of the way.

Thank you, Leaders Foundation!

primavara lui 2009- impresii cu aer parizian

2011-03-25T08:30:00.004+02:00

Trei zile in Paris, orasul indragostitilor si al romantismului. Ar putea fi, sau mai bine spus, a fost o data. In unele momente inca mai este si pe unele stradute laturalnice poti gasi acel quelque chose parisienne de care din pacate duci lipsa in locurile care sunt de fapt renumite pentru asa ceva.
Pentru mine Paris, dupa primul contact, este orasul mansardelor. Inventate de un francez, Philippe Mansarde, locuintele ingenios incadrate sub acoperisul cladirilor dau un aer extrem de pitoresc orasului acesta invadat de turisti si, de ce sa nu recunoastem, odata cu ei, de kitsch. Fiecare coltisor locuibil al unei cladiri e exploatat la maxim, iar acei norocosi ai caror mansarda se gaseste intr-o cladire mai inalta decat cele din jur, se bucura si de o panorama care uneori iti da fiori (de placere), mai ales noaptea, cand luminile turnului Eiffel si turnurile puse in valoare de reflectoare ale maretelor catedrale gotice dau un aer ireal orasului.
Le Tour Eiffel- impresionant. Mai ales pentru faptul ca rezista invaziei milioanelor de turisti care ii bat scarile si platformele si care se-nsira in cozi interminabile ce pornesc de la poarta de acces a fiecarui picior de turn. Totul e suprapopulat la Paris daca e weekend si mai ales daca e dupa ora 10 dimineata.
Notre Damme- ca orice catedrala gotica, iti ia ochii prin detalii. Dantelaria de piatra a acestui stil te face sa ai impresia ca n-o sa poti nicio data sa vezi cu-adevarat un monument care-i apartine, ci doar te minti privindu-l in ansamblu. Oriunde te intorci e un vitraliu, o cheie de bolta, o statuie, un gargui, care are cu totul alta expresie decat cel pe care tocmai l-ai vazut, si decat cel pe care o sa-l vezi data viitoare.
Domul invalizilor- stralucitor. Daca te uiti la el, ti se pare ca e soare si intr-o zi plina de nori, cum era aceea in care l-am vazut eu. Si mai e mare. Imens…
Place de la Concorde- risipa de spatiu. Vara cred ca e incinsa ca un disc pus la foc pe care vrei sa faci un gratar. Un disc incins cu o bucatica de egipt furata si adusa in el. Mi-ar fi rusine sa ma laud cu asa ceva.
Champs Elisees-… Sa zicem ca e o strada pe care n-o sa merg prea des de cate ori voi fi in Paris. Aglomeratie, magazine unul in altul, iar aglomeratie, nimic despre care sa pot spune ca e special. Cel putin nu pentru mine… Poate pentru cei/ cele pentru care Dolce & Gabanna, Gucci si Yves Saint Laurent chiar inseamna ceva.
Arcul de Triumf- da… DA! Ramane sa ma documentez cand a fost construit. Cel din Bucuresti e minciuna pe langa asta.
Luvrul- l-am vazut doar de la distanta. Presupun ca ma va impresiona mai mult pe interior decat pe exterior. Din nou invazie de turisti, si o coada imensa la care lumea astepta sa o vada pe Monalisa. Eu am vazut Monalisait- lantul de librarii cu preturi incredibil de mici unde mi-am lasat si infima mea suma de bani de cheltuiala, aproape in totalitate (restul s-a dus pe transport).
Si totusi, unde e acel quelque chose? Well… Daca vrei sa vezi ACEL Paris de care povesteste Hugo, ori iesi noaptea foarte tarziu, ori dimineata foarte devreme. Recomandat pana in ora 10… Probabil ca nu vei putea vizita mare lucru dintre obiectivele turistice, cum ar fi muzeul Georges Pompidou (care este si el impresionant, si care gazduieste atelierul de lucru al lui Brancusi- daca esti Roman si mergi la Paris, e o datorie nationala sa mergi acolo!), dar vei vedea bulevardele neinvadate de furnici multinationale, care baga blitzul in ochi oricarui colt de strada. Si daca mai e si soare, cum a fost sambata dimineata, si stai cu o prietena draga pe terasa unei cafenele sorbind un espresso, parca mai simti putin acel aer “parisienne” pe care-l cautai. Uneori mai dai de el si pe timpul zilei, dar trebuie sa cauti strazile ascunse, cu mici cafenele si restaurante care parca nu si-au schimbat alura din anii 30, unde nu te-agata kitchoasele magazine de suveniruri si zgomotul multimii.
Uitasem de-un loc…. Paire La chaise… Locul unde sunt adunate pentru totdeauna mari personalitati ale lumii, ca Jim Morisson, Balzac, Enescu, Proust, Chopin, Modigliani, majoritatea redusi la o lespede, un nume, si o bulina pe o harta…
L-am cautat pe Modigliani indelung… mi-a luat vre-o 10 minute sa-I gasesc mormantul. Ma asteptam la o placa memoriala, la o imagine care sa aduca aminte de ochii pe care i-a pictat cand i-a vazut sufletul EI. Era intr-adevar o imagine a celebrei picturi, una de marimea unei icoane, imprimata pe hartie de proasta calitate, si pusa de vre-un admirator cu pietate pe mormant, ancorata cu o pietricica. Nici macar o floare sau o coroana… Pe mormantul Eugeniei Popescu, un contur al Romaniei facut din pietricele albe cu o moneda pe care sa se vada stema in mijloc. Pe mormantul lui Enescu doar o garoafa rosie si nimic altceva. Doar o mare lespede din piatra crem pe care abia se intelegea scrisul. Oare Enescu e doar o garoafa rosie pentru noi? Paire La Chaise- casa de veci a multor oameni care in sute de ani mi-au construit mie (si nu numai) copilaria si adolescenta prin ceea ce au creat, din pacate multi uitati acum.
J’ai deux amours… Mon pays et Paris… Asa canta Madeline Peyroux. Eu nu pot spune ca a fost chiar dragoste la prima vedere. As spune mai degraba ca Parisul e pentru mine ca o sticla de vin: Cu cat e mai vechi, cu-atat e mai bun.

dazzling- mircea cartareascu

2011-01-21T22:47:00.004+02:00

When she started working again, it was deep summer, the walls of the sleeping room, a deep, dark red, with rock sparkles and little branches drawn with cheap paint, were radiating the summer heat, and even though we always kept the window open, sweat was pouring down on us. Even the bed sheets were sticky, yellowish from the sweat absorbed all through the night. Mother's hands were barely visible, the famous "crooked toothed" fork moved up and down with the speed of lightning, just like a samurai sword, and the carpet was growing almost visible, revealing new faces every minute, new delicate details of a butterfly wing, or a military plan, a topographic map of some sort, another page from an Arabic manuscript, another neutronic star caught in gravity colaps, another fragment from an unheard chant, a technical drawing of a mechanism with racks and Malta crosses, another moll from my face, a thistle caught in the scarf of her sister, Anita, a small, white spot, on the crucified's Christ toe nail, another blue-painted Dutch landscape on the ceramic of a cup, another inferno sank in pus and stench, another Bucharest, from other times, or from no times at all (so detailed in its drawing, that you could even distinguish the smallest of snow flakes in the light of the tram headlights that was stopped in the Round station in the evening when, after two years, we would come back home soaking wet, with gum boots on our feet, through the red evening filled with neon shop fronts, and through the falling snow a man with his face burnt,without lips and nose, comes close to us with his teeth grinning, and climbs in the tram next to us; and it was snowing as it would have been the end), other gardens, other baroque buildings, other voices, other rooms, other havens, other gods. With the water pouring like ground-waters on her glossy, naked body, with her frail hair pinned up in a tight bun, with disgracious bushes of red hair marking her armpits, mother was working on the most wonderful carpet in the world, wonderful because it was the world itself and more, being a concentration of universes, a painting of all paintings and icon of the world's icons. I would take the big magnifying glass, the one specially made for weavers, with which I played most of the time, and I would magnify one of mother's breasts, until the top of its granulated nipple would become as big as a pomegranate or, watching my eye in the mirror, its pupil would invade the glass and the whole magnifier would become a cloudy blackish-green spot, and I would "open", as I then put it, a small portion, the size of a stamp, from the carpet. Any point on it would then flourish into an image, an object, a landscape, a human face from all places and all times, a spermatozoon in the pearly liquid put on the glass of the microscope, a scolex tapeworm, caught on the wall of an intestin, a Roman emperor resting his varicose legs on a purple stool, one of Altdorfer's battles, a Jodorovski movie, a magnified photograph of the surface of the Calisto satellite, a strong, unpleasant smell of hipermanganat. It was a codex of the worlds, one of Maxwell's daemons, but above it all, the new carpet was for me the proof of mother's magic and almightiness, for which I had now a love impossible to retain in the weak container of my skull.
I would rarely go out, and when I would, I would do terrible things, as if I wanted to prove mother I was only well next to her. One morning I lay down in the middle of the street, on the oil-stained asphalt, and I stayed there for a few buses to pass over me, their drivers not noticing me, or knowing the fact that they couldn't harm me, their tires being so high. A long time after this I would recall in my sleep the immense metal bodies passing on top of me with an apocalyptic sound. Most of the time I would just jump on the bed, behind my mother, looking through the game cards of "Fool", with the national costumes of the socialist nations: the Russians, the Serbs, the Bulgarians, the Hungarians, the Chinese, putting them one on top of the other "to kiss", or I would have a futile struggle with the patience game: a plastic spiral on which I had to make a small ball climb, all under some sort of sapphire work, identical to the summer sky in its transparency.
We would both play with the carpet too, but some other way than before when I would guess if from the little dots of the pattern a flower, or a snail would reveal itself. Now I would look through the magnifier to a corner of the immense painting, and I would solemnly say: "Father will come tonight with a big fish wrapped up in a newspaper under his arm", or "Tomorrow aunt Vasilica will come over and bring me glucose". And that would happen. Mother didn't have to tell me stories with naughty princesses, for I found all the story books I needed weaved and interweaved in the carpet.

Unknown territory

2010-11-22T17:02:00.003+02:00

As it is probably obvious by now, I am stuck in an architecture office in Barcelona. What other people may not know is that this office hasn't got any name/brand on the door, window, wall or anywhere on the outside of its establishment. Furthermore, the front door is closed, and a little piece of paper (and by little I mean A6) tells you that you should enter on the side door. But still, what you don't know, as a newcomer, is that the side door means the black, iron door, that resembles a door of a deposit more than a door of an architecture office. Yup. That's right. That's THE DOOR!
Of course, the door is not so friendly as to have a door-bell. You just have to knock on the black painted iron, and peep through the huge window next to it hoping that anybody will see you.
So, tu sumarise, the architecture office looks like just about anything with computers from outside.

Sometimes when somebody goes to the shop, or to the coffee place next door, they let the door slightly ajar, in order not to bother anyone to open in from the inside when they come back. Today, during luch, somebody did.

We were chatting our lunch break away. I was with my back at the office, Andrei, my colleague was facing it. Suddenly I see his eyes set on something behind me.
"What are you staring at?"
"We have new people, I think..."
I turn slowly and see two peculiar fellows, well, to better describe it, to "cool, skinny, gipsy guys" in leather jackets, waving at us, and saying something that we couldn't hear because of the glass wall separating us.
"Those CAN'T be interns!"
Then one of them makes the unmistakable sign of using a keyboard, and I lip-read him "Internet!".
I burst out laughing histerically! They mistook the famous office ran buy the even more famous architect to be "An internet cafe!".

Beautiful...

suflete de sticla

2010-11-18T11:20:00.003+02:00

Ploua cu curcubee-n ochii mei
Radeau culorile in iris ca nebune
Strangeam lumina-n pumni ca o minune
Pasind cu pleoape calde printre zei.

Ploua caldut pe sufletul de sticla
Lipit de fruntea mea cu riduri verzi
Si cum lumina te-ndemna sa crezi
Simteam cum vraja-ntreaga se-nfiripa.

Mi-am amintit atunci de o poveste
O soapta incalcita printre vremi
In sufletul de sticla cand il chemi
Cum se invart culorile celeste.

beautiful lies

2010-11-18T11:13:00.004+02:00

Remember when I asked you, love
For all the heaven, and the stars above?
You looked at me with dazzling dark eyes
And told me hundreds of enchanting lies.

I knew it then, I know it better now
But I said nothing, cause I saw no flaw
In your brave promises, and even braver smile
I saw no evil in 100 miles.

Today you asked me for the moon and stars
I told you that I'll take a flight to Mars
And pay the fee for renting them, my love
"For 50 years. You think they'll let me?" And I drove...

Barcelonaaaaa...

2010-11-11T12:03:00.001+02:00

The city of my dreams. Or so it was until 2 months ago…
But I kept complaining these last months so much, I never let you in on the bright side. Of course there is a bright side. There always is. Even in Barcelona :P.
So- top 5 things I actually enjoyed in the past 60 days.
No. 5
The metro that comes every 2 minutes at rush hours and every 10 minutes the WHOLE SATURDAY NIGHT!
I can conclude this point with the statement that Barcelona has a kick ass common transportation system (not as good as Vienna’s though).
No. 4
The fact that your neighbors always say hello, even if you never saw them before. Oh, and the bus drivers too! That is so cute… And they’re fit, and dressed properly. Such rare attributes for Romanian bus drivers…
No. 3
Big Bang Club! It may sound big, but it’s actually tiny, it sounds Bang, and it is . My favorite little place in Barcelona, where the beer costs 3.50, the bartender speaks English, there are little live events almost every evening, and they have rock and roll, swing and jazzy music to shake your ass and twist like a crazy 60’s teenager until 3.00 a.m. Then you can go home and sleep a happy person.
No. 2
The Merce! You might ask “Why isn’t that No.1?”. Or just “WTF is Merce?”. In order of importance: Merce is the fiesta of Barcelona. That means the whole city goes CRAZY, and everything happens everywhere in the same time. That’s my problem. That is why it’s not No. 1. They have huge bands playing live in plazas with no admission fee, they have giants walking the streets, fireworks, circus, human towers, and last but not least: PIROMUSICAL!!! That is the famous fountain in Plaza Espanya waving it’s water on music, synchronized with amazing fireworks.
I must mention the Merce is one weekend long, starting 24th of September (from my knowledge that is).
No. 1
Fiesta del Barrio! That, my friends, is a smaller scale Merce, and thus my personal favorite. Awesome little concerts, in tiny plazas, traditional products market, people dancing, having fun, cheap beer and a light atmosphere. Just sit back and enjoy the ride, as they say .

Now the hard thing is finding out about all of these. I know how it feels when you find out about something you REALLY wanted to go to, just half an hour after it finished. So, my friends, try to stay connected.
1. www.guialowcost.com- low cost guide of things going on in Barcelona
2. Couch surfing groups for Barcelona- you can join them on interest topics ;)
3. Facebook- this, my dear friends, is the tool of our future, and therefore our present. Use it wisely, and get friends that live in Barcelona

Late night analysis

2010-10-16T01:50:00.006+03:00

In the morning
When I wake up
I think about how
I can get you tonight...
Tonight!

Well, it's good having a plan. At least a one day scheme, to get you somewhere, or to show you the way to some untasty feeling called failure.
Every day I see people living around me from pure inertia. They must have learned some kick ass physics in their lifes, and then got ass kicked so hard, it still keeps them going.
Wake up, pee, poop, wash, eat, dress, go to work, work, eat, pee, work, facebook, work, pee, go home,shop for food, pee, wash,cook,eat,watch TV, sleep.
Somehow this whole repetition gives you a feeling of futile perpetuum mobile.

Too hot for tea, but I'll drink it anyway
It's a nice day!
Too late for him, but I'll take him anyway,
It's a nice day!
Happy to be alive...
On a nice day, I don't care what they say!

Nice days are rare, and easy to forget. It sounds a little bit strange, but I think they get lost in the mass of inertia movements. The specific feature of human nature is to mainly remember the bad things. Ask a person about an ex husband/wife/boyfriend/girlfriend. Just ask "How was he/she?". They usually start with the bad stuff: "He was such a baby! He was always calling for mommy!". Of course, the feature is not limited to the description of other people. The empty half of the glass always looks emptyer, and therefore easyer to remember in association with the void inside one's skull.

And when I look back to the plan part, and then to the pesimist memories we tend to have, I sincerely wonder what the hell is wrong with me, and if it is something wrong (which I am pretty sure there is), how wrong is it when it comes to the awake sleepwalkers that rocket throught their lives "living by the book of Society's written and unwritten rules", being frustrated, and sometimes not even knowing it.

She looks at the world through her glasses
And all she sees is dirty big spots...

Well, I'm kind of tired of my glasses. Does anybody have a spare pare? Oh, and if you do, but you're just another corporatist, or you can't remember the last 3 days you actually felt good, don't even bother. But thanks for the intention though, it's a good first step!

She doesn't want to save the world... Just make it a little better.

Barcelona- fail

2010-09-13T11:07:00.002+03:00

failure...
is always the best way to learn
have no fear, your wounds will heal.

I'm sitting in a designer chair, in an awesomely looking architecture office, in the beautiful center of Barcelona, and still, I'm not as happy as I should be. I wonder if I just ask too much from life, or I'm too picky to enjoy what is offered to me.
Or maybe it's just the Monday behind all of it. A Monday that brought, next to the sun and the enjoyable temperature, 9h of work in the chilly office, pouring bad news, and a feeling of nausea in my stomach.
Could it get any worse?
Probably.

Barcelona. A three months failure is always the best way to learn to study a contract better next time...

Spell me baby one more time

2010-07-05T21:58:00.002+03:00

Running down the street I know
All too well and it feels like
I've been put under a spell
And I've tried hard to break it

They say spells work only if you believe in them. I'm not sure if I ever believed in such things 100%, but life never ceases to amaze me.
Is it a spell when more than 10 people start crying at the same time with not even a sad enough reason to start with? Or is it just me losing my sensitive side... It sounds a little bit like: hey, I'm losing it :)
Well, I do weep at sad movie endings from time to time, or while reading sad lines in a book, but shouldn't I be more sensitive about the real thing?
Oh, but I never let you in on the story. Here goes:

Problem data: 55 people from 5 countries,5 days Youth in Action seminar in Sevilla

Result: over 10 weepers in the last evening, mostly Spanish, but also a huge Bulgarian dude that looked a little bit like a bodybuilder (ok, a lot)

Question: spell or the result of too much internet socializing and too little real life interaction?

If you have any answers or suppositions, I would love to hear them. All in all I must say is was a pretty damn good seminar :). Follow up in Romania?

gandurile unui om sufocat

2010-06-06T19:23:00.007+03:00

Caldura mare, mon cher.
Caldura din aia in care-ti vine sa stai in casa cu jaluzelele trase, numai in chiloti, lipit cu burta de gresie ca un caine, si sa lasi dusul cu apa rece sa curga continuu pe capul tau infierbantat, pe care abia-l mai suporti. Aseara oricum erai la un pas de a pune mana pe masina de tuns, cu intentia de a-ti da jos claia aia de par care parca ar fi un cojoc de oaie mitoasa, dar te-ai oprit la gandul ca ti-a luat 2 ani s-aduci podoaba capilara la lungimea de-acum, si ca mai ai de iesit si in lume. Acum rabzi, gandindu-te lanced daca totusi ai facut alegerea corecta...
Si nici caine nu esti, si nici casa nu-i doar a ta, deci regulile bunului simt te opresc sa ramai doar in nemernicii aia de chiloti care oricum ii schimbi odata la 2 ore ca-s leoarca de transpiratie, asa ca stai si suferi in tacere cu sticla de apa rece lipita de cap si picaturile de transpiratie scurgandu-se incet, innebunitor, dar foarte sigur de-a lungul sirei spinarii, tocmai spre locurile unde prezenta unei alte persoane interzice orice intentie de scarpinat. Aerul fierbinte si neoxigenat iti lasa senzatii de fier incins pe caile respiratorii, si ceea ce era odata mucus acum e o formatiune solida care ar fi putut tine loc de mortar daca ar fi gasit cineva combinatia in timp util.
35 de grade la umbra. Beton infierbantat de jur imprejur. Nici electrocasnicele nu mai functioneaza bine la temperatura asta, ce sa mai spunem de creierul tau care fierbe de mai bine de 48 de ore in suc propriu, scandalizat de incoerenta cu care vin semnalele nervoase dinspre dispozitivele periferice, aducand doar senzatii de fierbinteala neplacuta. Simti ca nu mai dureaza mult si craniul tau o sa se fisureze lasand sa se scurga de-a lungul fruntii, alaturi de picaturile de transpiratie care-ti intra constant in ochi, si o dara de pasta clocotita care va fi dovada ca odata ai avut si tu creier...
Cu imaginea asta-n minte te hotarasti ca daca te vei mai putea ridica vre-o data de pe podeaua unde zaci deshidratat, vei recicla toate gunoaiele, vei schimba toate becurile cu unele economice, vei cumpara doar produse eco si vei face tot posibilul sa incetinesti incalzirea globala, deoarece e si vina ta ca esti acum pe punctul de a delira datorita caldurii, si deci ai datoria sa ajuti planeta asta sa-si revina.

sunt bucovineanca si mandra de asta

2010-03-11T21:36:00.003+02:00

Accept sa fiu criticata atunci cand gresesc, daca persoana care imi aduce critica isi sustine punctul de vedere pertinent. Accept ca nu am intotdeauna dreptate, ca nu sunt fotomodel, ca am par in nas si pe picioare, dar pe cel din urma il epilez, ca nu sunt cea mai buna in ceea ce fac, dar sunt mai buna ca multi si ma chinui sa ajung in frunte, ca nu o sa pot schimba lumea, dar ca o sa incerc din toate puterile sa fac lucrul asta, ca uneori sunt snoaba, si alteori judec oamenii dupa aparente, si multe alte lucruri le accept, zise de altii, mie in fata, sau vorbite pe la spate, ajunse la urechile mele prin cine stie ce mijloace, scrise pe bloguri, sau in ziare, sau unde vreti voi. Ce nu accept, e sa se lege cineva de originea mea, si sa fiu judecata din cauza asta. Da, sunt bucovineanca si sunt FOARTE mandra de asta, pentru ca spre deosebire de altii, asa BUCOVINEANCA, eu stiu sa vorbesc romaneste mai corect decat dumneata, doamna profesor Marian, care va credeti Dumnezeu, si care "complectati" randurile xenofobilor ipocriti care traiesc in prea frumosul nostru Ardeal. Rog cititorul sa nu inteleaga gresit ultima propozitie, nu am nimic cu ardelenii in general, ci doar cu acei "ardeleni" infocati pentru care noi, cei din "Moldova" suntem ciuma care, citez, "din pacate a invadat Ardealul".
Una din cele mai grave greseli (prea bland spus, dar nu gasesc acum un cuvant mai dur) in profesia de profesor este aceea de a fi xenofob. Ei bine, Facultatea de Arhitectura si Constructii din Oradea poseda cel putin un asemenea specimen de profesor, in pielea unei domnisoare batrane si agramate, care in X ani de profesorat (probabil ca profeseaza in domeniu de la infiintarea facultatii acesteia) nu a fost in stare sa isi intocmeasca un suport de curs pentru Istoria Arhitecturii, sau pentru Teoria Arhitecturii pe care le preda, dar totusi isi permite sa judece un om, nu dupa rezultate, ci dupa origine. Draga DOMNISOARA, din cate am invatat eu la anatomie, tot intr-un uter ati crescut, si tot ca urmare a unei copulatii (probabil una destul de nefericita) a luat fiinta bietul embrion din care ati... sa spunem evoluat. Daca dumneavoastra v-ati nascut acum 60 de ani in Oradea, si eu acum 22 in Suceava, asta nu va da dreptul de a ma judeca pe mine si pe cei din aceeasi zona a tarii ca si "invadatori". Ba mai mult, cred ca etnia minoritara pe care o aveti va incadreaza mai degraba in acest capitol.
Acestea fiind zise, afirm sus si tare ca sunt BUCOVINEANCA si mandra de asta!

isn't it funny 2007

2010-02-22T21:52:00.003+02:00

O scrisoare din vremuri de mult apuse :), pe când aplicam pentru selecție la un schimb de tineri. Enjoy!

Măria Voastrî Doamnilor șî Domnilor di la divan,

Cu priliejul prișinuit di cartea trimeasî pi întindirea țării, am îndrăznit șî io, păcătoasa di mini, a mă buluși, umăr la umăr cu alte acia di-o vârstă șî di-un niam cu mini sî vă zâc di ci-aș trieci io hotaru țărișoarii noastri.

Sî ni hii cu iertășiune iemoțiile, dară noi vă zâcim așe cum scrii în ghiata inima noastrî cî viața aiasta nu triebi trăitî cu lăcrime șî suspinuri, ci apâi trabi sî știi sî-i mai șî zânghești în fatzî, cî vriemia trieci, șî-apăi noi triecim odatî cu dânsa, șî când ti țâne bota ceia di alun pi picioari, nu ti mai poțî tu hilizî cum ti hiliziăi odata...

Ș-ar mai hi ieli multi di poviestit, d-apoi darâ dacî stai tătă vietzâșoara ta șa-i citi, tot n-ară hi așa di ghini cum zâci, așa cî io vă zâc de-acilea, di la Cietatia Sușevii sî hiți sănătoș șî frumoș ca niști păpșăli, șî s-aveț galbini în pungi șî sănătati-n inimioarili așelea mari.

Cu pliecășiuni șî sientiment di-așilea putiernic,
tovarășa măriilor voastri,

Sînziana

P.S. Dacă ați ajuns până aici, înseamnă că ați reușit să rezistați rândurilor de mai sus, sper că fără prea mulți nervi și cu un zâmbet pe buze. Știu să vorbesc și corect românește, dacă e cazul, dar uneori e frumos să ne mai aducem aminte și de vremurile de odinioară.

Cu stimă și respect, (că așa se cade)
Sînziana Rașca

train tripping, dorm nightmare....

2010-02-15T17:14:00.000+02:00

Cause I get a thousand hugs
From 10 million lighting bugs
They try to teach me how to dance...

Please take me away from here
I want my garden, my own room, my privacy
My own hours, a bath tub where I can take two hour long bubble baths with cinnamon flavor
I want my own kitchen with an oven where I can cook wild recipes
I want flower pots with spicy plants, and a big comfy armchair with a lamp next to it where I can read undisturbed till 4 a.m.
I want a toilet that only I and people close to me use, so I can sit on the toilet seat without second thoughts
To 10 million fireflies
I’m weird cause I hate good-byes…
I want to be able not to talk to anyone for a whole day if I don’t want to, and just sit alone in my room
I want a bed I can STAND in, a bed big enough for two if it’s ever necessary
I want a big enough wardrobe for my clothes and shoes
I want my own desk, and book shelves
I want a decent carpet on the floor, and the possibility to walk bare-footed to the bathroom and kitchen
I want not to have to walk around with my dishes, pots and ingredients whenever I need to cook or eat something
I want SILENCE!
You would not believe your eyes
If 10 million fireflies
Lit up the world as I fell asleep
No, I’m not in prison. No, I’m not a beggar, nor am I a stupid person that doesn’t deserve better. I’m actually the best student in my year. Well, yes, that’s it. I’m a student in another city. I live in a dorm, and dorms in Oradea are not even close to decency. No sir. It’s like living in a prison. Even prisoners have a sink and a toilet in their room, for only them to use. We have to walk down the hallway, and use the common ones. So it’s not even as good as a prison, it’s more like a natzy concentration camp, with the exception that in concentration camps a lot of the prisoners were people from high class Jewish families, with a vast culture and good taste. Most of the girls in my dorm are pure definitions of ignorance, stupidity, and trampy fashion/behavior. Would you live in these conditions? Moreover, would you pay 40 euro/ month to live there? I don’t think it’s a good enough bargain for me, so if anyone knows a cheap enough rent in Oradea, please, let me know! I’ll be forever grateful.

L.E. I am forever greatful to Marina's mom, and Marina, and their friend that owns an apartment :), because they took me in! It's the best present anyone could have given me now :). BIG THANK YOU! You're the BEST!

images of life

2010-01-14T13:26:00.002+02:00

And life,
Life is allright oh the Rhine
No, but I know, but I know,
I would have nowhere to go...

Songs are pooring in the back of my ears, from the unmusical look of my computer.
Time is also pooring along with the lirics and the sounds, leaving me older and not much smarter then the seconds before. We study to enlarge our knowledge of the world, but most of the study we do is good for nothing, or at least not good for us. And when we graduate, they congradulate us for the level of smartness we reached or, in other words, for the futility of our lost years.
Most of the people will not remember what they learned in the many hours of classes during their school life, but how drunk they got on Friday evenings, how they danced on tables at parties, how they broke their head falling on the stairs because they were high, how they met that gorgeous looking class mate at that party... I remeber those funny moments too, as I like to remember the good moments of every part of my life.
On the Rhine, on the Danube, or on any other place on Earth from that matter, life is allright. It's just the way we look at it, through our crooked looking glass of our mind, that makes the difference.

your body, your heart, your mind, your soul...

2010-01-13T22:49:00.003+02:00

take a little trip through your mind...
take a little trip through your mind...
take a little trip through your mind...
walk bear footed, so you won't disturb the nigtmares
breath lightly so you won't blow up your dreams
try finding the memories that make you smile
eather awkward, bitter, or happily
put them alltogether in your heart
and keep them for sharing with the ones around you
your body, your heart, your mind, your soul
your friends
your moments
your life
together with your memories
are YOU
discovered and hidden
as only you and I can be,
three words I say to you:

remember

feel

live

the rest happens anyway

inspired

2009-11-21T10:08:00.011+02:00

The Lithuanian slutty mouse

2009-11-16T00:12:00.002+02:00

The story started in 'Acropolis', on the beatiful spring of 2007. The new 'World of Warcraft' was released and fastly downloaded, as a hacked version, from a Torrent site, so the need for a real, true friend, that would stick to the right hand of Lithuania's best Warcraft player, was reaching sky high limits. The moment he entered the shop and saw it standing lonely on the shelf, he knew: they will conquer the World of Warcraft together!
The price of 15 euros the shop keeper asked seemed worthless for the long-life relationship that was starting beneath his very nose. And so, it all began: white nights of close body contact between Acme and him, yells of pleasure and victory, countless hours of high speed killing and domination (the longest went up to 36 non-stop hours in 3rd gear, the highest Acme could offer), and other kinds of actions that we would mention if decency wouldn't stop us from it.
All seemed to be perfect between them, so they decided to take a trip to Denmark together. Carefully packed for the long journey, Acme was happy to see the surroundings of a bran new university, where she could finally discover that others like her exist, where she could show her perfect shape and beauty, that fitted perfectly in his soft white hand. She also saw that the masters her friends were serving usually had newer and better equppiment than her master did. Why, after everything she did, didn't she have that? Didn't she deserve the very best? Wasn't she the most beautiful, the most devoted, the best friend he ever had? Didn't he tell her all of that? And now, he wouldn't offer her everything, like she did... Well that could only mean one thing: HE did not deserve her!
The worm of jealosy was born in her optic unit, and could not be killed. It grew, and grew, causing a little bit of trouble every day. A missed click here, a minute's freeze there, an error from time to time, untill one sunny Sunday she decided it's over: from now on she's going to have a new life with only the best. So she stopped working.
He was stunned. Didn't know what happened, what was wrong... He thought she was sick because of the lousy Dannish weather that he cursed. He tried everytihg, every screw, every connection, to bring her back to life, but nothing worked. From time to time she would just blink for a second and then go back to "I'm not moving" state. The only thing he could think of doing more, was to take her to a doctor, a friend of his living in the same building.
Late in the afternoon he knocked at the friend's door: he was glad to help. Taking her in, he carefully connected it's tiny tale to his black USB port of his bran new Macbook Air. The electricity went through her shivering body and made all her buttons glow with electronic pleasure: she was alive! In carnal love with her new master and Mac. Everything seemed perfect. She didn't know that it was only a one time stand... Her old master, thinking that she was finally cured, brutally disconnected her from the still hot USB and took her back to his dark, dusty room. The world crambeled again, so she got back to the fake death state.
He was astonished! Couldn't understand what happened again. Blaime it over and over on the operating sistem, on the USB port of his old laptop, on himself. He finally decided to take her to another doctor...
The door opened. They slowly entered a shiny white room, where on a marble desk stood her dream: a velvet black Dell XPS last generation. It was all she ever wanted. The moment the trembeling hand of her master connected her to it, she knew that it will never be the same again: she had her first taste of ultimate pleasure. She was alive again, actioning at full speed, electric impulses going through her ebonite body over and over again, like godly shivers. And then it all stopped. Short, clean cut, she was again disconnected and taken out. The only thing she knew then was that she will take revenge no matter what. REVENGE AGAINST HIM!
Whenever he would try to connect her again to the laptop where they shared so many beautiful moments together, she would not make a move. Dead to all that meant her old life, she would only be satisfied when somebody else would touch her, when some other computer would give her it's USB. She had become her master's worst dream: a Transformer Slut!
The names he called her were countless: Curva, Slut, Bitch, Cutchka! She didn't care. The taste of revenge against what he deprived her from was much to good to let it go. It was her story now. The story of the Lithuanian mouse (made in China) called Acme. She was slutty and free.

Povestea dragonului cu sapte fete

2009-11-05T11:16:00.003+02:00

A fost o data ca nicio data, ca de n-ar fi nu s-ar povesti...
A fost o data un apartament in care triau fericiti, sau aproape fericiti, 7 omuleti adunati din 4 tari din cele 4 zari.
6 dintre omuleti erau simpatici, zambareti, vorbareti, isi faceau mancare buna si spalau vasele dupa ce gateau, pe cand al saptelea avea prostul obicei de a murdari tot ce-i pica in mana.
Chiar daca al saptelea omulet le mai facea probleme din cand in cand, ceilalti sase erau destul de fericiti si incercau sa treaca peste probleme. Incepusera chiar sa se obisnuiasca sa spele un vas in plus, sau sa faca putina curatenie fara sa-l mai bage in seama pe nenorocosul numar sapte. Totul parea sa fie bine pana cand...
Intr-o zi de dimineata, numarul sapte anunta:
"Sambata seara vine mama mea in vizita pentru o saptamana."
Cei sase omuleti n-au avut nimic impotriva. Ce poti sa spui contra unei mame care vine tocmai din indepartata Romanie pana pe taramuri daneze ca sa-si viziteze fiul mult iubit(desi cam jegos)?
Trec zilele, vine si sambata, vine si mama, care se trezeste odata cu zorile Duminica dimineata si incepe sa inspecteze cuibusorul celor sapte...
"A! ce-i aici? O firimitura pe masa? Dar, vai! Asta ce e? un fir de par?! Dumnezeule, cum puteti sta in cocina asta?!"
Cei sase omuleti s-au facut mici, cu ochii mari si nevinovati, nestiind ce se intampla in casa lor atat de linistita pana atunci.
"Si tu, magarule, nesimtitule! Nu te duci la scoala, stai toata ziua bot in bot cu daneza aia!!! Las ca stiu eu!" (Domnisoara era plecata in Londra de cateva luni) "Lasa ca ti-am gasit eu scrisorile! 3 intr-o luna! Se tine de capul tau! Vrea munca mea de-o viata! Eu si cu taica-tu muncim pentru tine si tu iti bati joc! Ne cheltui banutii nostri munciti cu sudoarea fruntii! NIMIC! NIMIC nu mai primesti!"
De dimineata pana seara urletele mamei infuriate razbateau prin pereti pana in ultimul colt al apartamentului, si chiar pana la vecini. Nu conta ca e 1 dupa amiaza sau 1 noaptea, nervii fiarei trebuiau sa se reverse asupra cuiva.
Dupa ce a terminat cu preaiubitul fiu, neoprita mama si-a revarsat nervii asupra apartamentului in sine. 2 ore baia a fost luata la frecat, dupa care aragazul si bucataria. Nu s-a lasat pana nu a vazut totul stralucind de curatenie, ca in prima zi in care au fost scoase din fabrica.
Ceilalti sase omuleti erau oarecum incantati, ca mama a venit sa-si ia revansa fata de murdaria lasata de fiu, dar iluzia n-a durat mult... Imediat ce aparea o pata cat de mica, un fir de par, o picatura de ulei sau un vas nespalat, mamica grijulie se preschimba intr-un dragon care scuipa flacari pe nas si gura asupra oricui in cadea in cale. Dar cum limba dragonului se limita la cuvinte de origine latina, in particular romanesti, focul se revarsa mai ales asupra omuletei numarul trei, care din pacate avea aceeasi nationalitate ca si infricosatoarea mama.
Azi asa, maine asa, pana dragonul mai-mai ca nu-si mai schimba fata in cea de mamica grijulie, ci scuipa foc si para de cate ori cineva pasea prin fata lui. Si pentru ca omuletii incepusera sa evite intalnirile cu ea, nemaiavand ce sa faca sa-i sperie, a inceput sa-i ameninte cu amenzi, relatii, mahule de origine romana si alte povesti nemuritoare. Ce n-a realizat dragonul, a fost ca paharul se cam umpluse, iar cei sase omuleti nu mai suportau prezenta ei nedorita.
Intr-o dimineata, hotarati sa se razbune, omuletii s-au adunat si s-au dus la regele omuletilor de la VIAUC. Uitasem sa va povestim ca dragonul ii ameninta pe omuleti tocmai cu prietenia lui cu acest rege. Cand au ajuns acolo, regele tocmai statea la masa cu ai sai curteni, dar le-a facut un semn prietenos omuletilor sa astepte venirea sa, ca nu mai dureaza mult.
Dupa cateva minute, omuletii au fost chemati in sala tronului, unde regele le-a ascultat nenorocirile. Vazandu-i atat de suparati si fripti de focul dragonului, i-a sfatuit sa ii mai tina o data piept, de aceasta data toti impreuna, si daca n-o fi sa-l doboare, va avea el grija...
TO BE CONTINUED

Povestea asta chiar se intampla acum in apartamentul nostru. Mama colegutului roman se pare ca are grave probleme mentale... vede peste tot microbi si mizerie, si ne ameninta cu tot felul de amenzi imaginare pe care ea, cu relatiile pe care le are, ni le poate da. Eu ii sfatuiesc pe parinti sa-si educe copii cat au varsta de a fi educati, si sa-i lase sa faca propriile greseli ca sa poata invata din ele. Madama noastra are tupeul sa vina sa ne dea lectii de curatenie, cand n-a putut macar, in 19 ani, sa-si educe fiul sa-si spele vasele si sa nu lase toaleta murdara.
Hai sictir tanti! Nu iau lectii de la casnice cu 12 clase care imi povestesc cum furau de la gura omului de rand pe vremea comunismului ca sa o duca ele bine.

intunericul de dupa ce s-a aprins lumina...

2009-10-23T22:19:00.006+03:00

she went home and never let me in-
the winter is colder outside...
and there were spiders in the basement-
there I learned to see
what I just want to see...

Inchisi zeci de ani in pivnita unui sistem absurd, am ales sa vedem doar ceea ce ne convine, sau doar ceea ce ne priveste in mod direct pe noi ca si persoana, nu pe noi ca si comunitate.
Boala cu simptomele astea e una genetica, mostenita de la o generatie la alta fara drept de apel. Desi pare incurabila acum, dupa 20 de ani de la vestita revolutie care a aprins lumina menita sa de deschida ochii si orizonturile, leacuri sunt. Ochelarii de cal, pe care si sistemul de azi face tot posibilul sa-i tina bine pe capetele noastre, nu ne lasa insa de cele mai multe ori sa le vedem. Inchisi in spatiul "carpato-danubiano-pontic" ne plangem de noroiul in care parca se scalda toate in jurul nostru, dar nu punem mana pe galetile cu apa sa-l spalam. Ne-am invatat doar sa ne plangem si sa asteptam sa se iveasca de dupa colt minunile salvatoare.

Primul pas catre "baia generala" de care vorbeam mai devreme ar fi sa invatam respectul fata de posesiunea comuna, si nu doar fata de cea individuala. De mici, copii ar trebui sa fie invatati sa foloseasca lucruri in comun, ca sa se prinda cat mai devreme de lectia "daca unul strica bunul comun, sufera toti". Probabil daca s-ar incepe asa, am avea o tara mai curata si mai ingrijita, cine stie, poate chiar si niste guvernanti cu bun simt.

Al doilea pas ar fi, din punctul meu de vedere, obligativitatea luarii de exemple de la cei mai buni decat noi. Si aici nu ma refer doar la tineri, care ce-i drept, trebuie educati (ei se duc oricum peste granita din proprie intiativa, macar ca sa prinda sezonul de reduceri in Londra, sa-si poata lua cateva "tzoale" faine pe bani putini, si mai vad cate ceva), ci mai ales la cei trecuti de varsta bancilor scolii. Toti primarii ar trebui sa treaca printr-un curs de management de proiect sau ceva de genul asta, dar nu la noi, unde cursurile sunt cum sunt si se iau cum se iau, ci intr-o tara unde educatia inseamna respect pentru student, respect pentru profesor, dar mai ales respect pentru valoarea umana evaluata corect.

Si astia ar fi doar primii doi pasi dintr-o cursa lunga, care din pacate este deja contra cronometru... Sunt cetateana unei tari de care incep sa ma tem. Vin alegerile prezidentiale si nu am cu cine vota, vine viitorul peste noi, si eu ma simt mai ingropata in trecut decat acum 10 ani. Si totusi, spre deosebire de cei de varsta mea care odata iesiti din tara, nu mai vor cu nici un chip sa se intoarca, eu aleg sa raman in ea cu speranta ca voi putea schimba cate ceva in bine acolo unde voi alege sa raman. Primul pas de care vorbeam l-am facut cu ani in urma, cand am constientizat cat de urat e sa lasi in urma jegul tau ca sa dea altii peste el. Acum ii astept pe urmatorii catre o Romanie adevarata.

cimitirele de ici si de colo

2009-08-27T23:44:00.005+03:00

Noi avem Cimitirul Vesel, danezii au Cimitirul Parc. “Loc de verdeata de unde a fugit toata durerea si intristarea”, cimitirul din Horsens seaman mai degraba cu gradina de la Schonbrun sau Luvru, decat cu un cimitir. Cauti cu privirea pietrele funerare ascunse dupa gardulete joase de verdeata, si-ti dai seama de anii trecuti de la moartea omului a carui cenusa se ascunde intr-un petec de pamant dupa marimea arbustului crescut pe mormantul lui.
Traditia arderii corpului dupa moarte cred ca se pastreaza inca din vremurile vikingilor ale caror pietre funerare, dupa cum am aflat azi, se mai gasesc in fundatiile cladirilor vechi. In felul acesta se pastreaza o continuitate interioara intre generatii, fara ca nimeni sa se simta insa fortat. Pietrele inscriptionate cu rune exista, si stau la baza noii vieti. Oamenii care stau in acea cladire respira aerul lor incarcat de istorie si le simt ca si piatra de temelie, atat la propriu cat si la figurat.
La un nivel modern, cimitirul in care ma plimbam azi realizeaza acelasi lucru: prin functiunea de parc pe care o are, parc in care locuitorii vin sa-si plimbe cainii, sau sa stea la povesti pe gazon sau banca, conexiunea cu generatiile trecute se realizeaza fara a avea un sentiment ciudat de inapartenenta la loc. In felul acesta cei dragi, plecati dintre noi, vor fi mai prezenti prin simpla piatra de dimensiunile unei foi format A3 pe care e inscriptionat numele lor, decat printr-un opulent mormant de marmura pierdut intre sutele de acelasi fel intr-un cimitir in care familia calca o data sau de doua ori pe an.
"Si de-a fi sa mor, in camp de mohor" sa-l faceti parc, unde sa va plimbati de mana in serile calde de vara...

revival...

2009-08-24T22:43:00.002+03:00

N-am mai avut de prea multa vreme timp. S-a resimtit asta peste tot in jurul meu, si cred ca, din pacate, cel mai mult au avut de suferit cei dragi.
De 48 de ore am schimbat tara de resedinta, cel putin pentru urmatoarele 5 luni si odata cu schimbarea asta, toate lucrurile au inceput sa decurga la un alt tempo, unul mult mai lent, mai usor, in care duminica magazinele sunt inchise si oamenii merg la biserica sau la defilari de biciclete. In ultimele 48 de ore am avut mai mult timp pentru mine decat in ultimele 3 sau 4 luni. Uitasem cat de bine e sa ai vreme sa te plimbi, sa gatesti, sa te uiti pur si simplu la nori, sau la mare, sau doar la oamenii de pe strada (asta in cazul in care sunt oameni pe strada).
Inca nu-mi vine sa cred ca Danemarca e reala, ca eu sunt aici si ca exista pe lumea asta un loc in care concentratia de oameni cu bun simt pe kilometrul patrat e atat de mare. Si daca tot suntem la capitolul "nu-mi vine sa cred", pot sa bag aici si pretul painii: 8 lei pe doua chifle graham- ce spuneti de asta? Dar painea nu face bine la silueta, pe cand arhitectura de calitate, gazonul de la malul marii, parcurile, pistele de bicicleta si o scoala scoasa din reviste cu "The Universities of the Future" fac toate bine la creier.
Dupa cum se vede destul de usor chiar si cu ochiul liber, balanta inclina clar spre a doua componenta, care ma face, cel putin acum la inceput, sa-mi doresc sa petrec cat mai mult timp pe-aici, dar in acelasi timp sa duc acasa, in Romania noastra, cat mai multe idei de-aici, de la cum trebuie sa arate o curte, pana la ce trebuie sa ai intr-o camera de camin.
De-acum, ca viata mea s-a mai linistit putin, sper ca pofta de scris sa vina mai des ca in ultimele luni. Candva scriam o data pe zi. Cine stie, poate se va intampla din nou si poate ca lucrurile pe care le voi scrie vor fi de bine.
Pana atunci, urari de bine cu parfum de levantica si muguri de brad proaspeti.

cum m-am facut hoata...

2009-04-29T23:28:00.003+03:00

Dupa cum se stie, vremea in Oradea e mai calda decat in Suceava...
Cand am plecat de acasa duminica seara, liliacul din curte era doar imbobocit. Am ajuns in Oradea unde deja era pe terminate perioada liliacului. Disperata, ma duc la piata, caut in stanga, caut in drepata, nimic!!! Ma uitam cu jind in curtile caselor pe langa care treceam zilnic cum stateau cu tufele lor de liliac, si daca as fi vazut pe cineva in curte, jur ca i-as fi cerut sa-mi vanda cateva crengute. N-am avut norocul asta...
Azi n-am mai rezistat. TREBUIA SA AM LILIAC!!! Ochisem de ieri o casuta parasita in curtea careia crestea salbatec un liliac, am sunat o prietena sa vina sa stea de 6 si... am atacat :). Am sarit cu bine gardul cam subred, m-am strecurat printre o tufa de trandafiri si un perete (am plecat de-acolo cu cate putin din amandoua pe mine si nu garantez ca ele au ramas fara amintiri), si am ajuns la tufa mea parfumata :). Am taiat cateva crengute cu foarfeca pregatita din timp si am zis sa incerc sa sar gardul prin alta parte decat cea pe care am intrat.
Wrong choice! Era sa pic cu tot cu stalpul de sustinere al gardului de beton :))). Mi-am dat seama cand inclinatia era inca remediabila, asa ca am renuntat la maretul plan de evadare, si am recurs la varianta "drumul pe care-l stii e intotdeauna cel mai sigur".
Cand am intrat in camin cu prada, nu stiam de ce chicoteste lumea prin spatele meu... Nici eu nici partasa mea la "crima" nu observase ca aveam jumatate de perete imprimata pe fund :D.
Si acum miroase in sfarsti a primavara calda in camera mea de hoata.
:)

will make up for my lost time...

2009-04-21T21:44:00.003+03:00

Take time to make yourself feel good
And you do what ever you want
Cause you can now
In my world...
Make it up for losing so much time
Cause you can now
In my world...

De vre-o doua zile sunt fascinata de emisiunile lui Jamie Oliver... Eram si pana acum, dar nu le prindeam decat din cand in cand pe la TV cand ajungeam pe-acasa. Acum am dat jos vre-o 10 GB de emisiuni si sunt literalmente lipita de ecranul computerului.
Nu stiu daca v-am zis pana acum, dar pe langa faptul ca sunt putin gurmanda, I LOOOOOVE cooking. Si cand ma uit la Jamie, cand vad ce bucatarie de vis are, ce retete fenomenale face, si ce gradina fascinanta in jurul casei, imi vine sa-mi bag picioarele-n ea scoala si sa vin acasa sa fac si eu ce face el... Pacat ca sunt atat de prinsa in conventionalismele lumii asteia. Oricum, maine ma duc sa caut seminte de oregano, cimbru, tarhon si alte nebunii ca sa am si eu mirodeniile mele in gradina. Si candva o sa am si eu bucataria care mi-o doresc, cu toate gadget-urile de facut paste si sosuri, o sa gatesc cele mai interesante chestii care o sa-i faca pe oamenii care mi-s dragi putin mai fericiti :).
Can't wait!

time's not on my side...

2009-04-16T01:34:00.003+03:00

N-am mai scris de mult pe-aici. Timpul din primavara asta e tras cu indarjire in toate directiile, si pare sa nu-mi mai ajunga pentru nimic... Si acum de fapt ii fur cateva minute pentru mine, desi programul din noaptea asta e cam pe muchie: pana la ora 8.00 a.m. trebuie sa imi termin proiectul, sa-l pdf-uiesc, sa-l atasez la un mail si sa-l trimit la Oradea, undeva pe la ora 8.00 (tot a.m., nu va faceti iluzii) trebuie sa o ajut pe mami sa imbrace 3 bucati nepoti (2 bucati pustoaice de 4 ani, una bucata pusti de 6 ani), sa ma imbrac si eu si sa ne pornim spre biserica la impartasit, dupa care inca o zi de animat juniorii, in care nu am voie sa adorm pana la apusul soarelui (ce ti-e si cu traditiile astea...) si mai vedem ce mai urmeaza. Ar trebui sa ajung si prin oras pana in ora 12.00 ca sa platesc niste facturi si sa imi rezolv o treaba la un notar, dar nu stiu sigur daca rezist si la asa ceva.

Ultimele zile au fost... cam fully loaded, ca sa o pun intr-un mod mai dragut. E destul de greu sa rezisti cu 3 pusti incarcati la maxim cu energie in conditiile in care se culca la 12.00 p.m. si se trezesc la... surpriza! 6.45 a.m. Mai ales ca nu-i pont de somn dupa-amiaza, pentru ca parintii si bunicii suna din 10 in 10 minute exact cand te-ai pus in pat sa recuperezi cateva ore de liniste.
Dar ce sa-i faci, cand ti se catara-n brate o galusca blonda cu ochi albastri, se lipeste de tine si iti da un pup, iti trece toata supararea si te gandesti ca totusi merita sa ai copii, chair daca uneori iti scot peri albi.
Ei bine, in seara asta e liniste cat de cat. Au adormit toti cu povesti puse la calculator (multumesc cerului pentru Torrent si Teatru Radiofonic!), si acum pot lucra cat de cat linistita.
Gata si cu pauza... poate saptamana viitoare o sa apuc sa postez si niste scriituri din perioada moarta (am scris cate ceva, dar n-am avut vreme sa postez). We shall see...
HAPPY EASTER EVERYBODY!!!

tu... ti-aduci aminte?

2009-03-30T22:56:00.002+03:00

There’s a long... long road
to reach your house
And I arrived just before
Just before the sun set
And you said... and you said...
Well come with your eyes
And we said... and we said...
Nothing at all.

E 7.30 pm si tocmai apune soarele… e o lumina cu accente de piersiciu laptos in camera si o dunga caisa pe peretele din fata mea. Ma simt usoara, si-as pluti umpic prin niste zari mai calde, sa beau ceai aromat si sa mananc biscuiti crocanti cu prieteni dragi care sa-mi spuna povesti cu zambete.
In sfarsit am iar putin timp pentru mine sa ascult muzica buna la casti cam chinezesti, dar care isi fac acceptabil treaba. Reinvat sa respir si sa ma gandesc la altele decat proiecte, bugete si parteneri. Si uite, ascultand o muzica de calitate, imi vine acum in minte o chestie… Cum de nicio data nu-ti amintesti ultimul sarut? Ce ciudat. Si primul e asa de clar! Desi mult mai batran decat ultimul, are locul lui acolo, subliniat cu pix rosu.
Poate pentru ca atunci cand saruti ultima oara pe cineva nu te gandesti ca e ultima… Ce stupid ti se pare in momentul acela sa te gandesti ca e ultimul sarut. Pai ce, au intrat zilele-n sac? Acum esti al meu, aici, si eu te sarut cum te-am sarutat si ieri, si saptamana trecuta, si de fiecare data cand ne-am vazut. E o chestie asa de simpla… Ca si atunci cand respiri. Doar cand respiri n-o sa-ti aduci aminte de fiecare suflu. Ce memorie ti-ar trebui! Si totusi unele lucruri se termina... Uneori brusc, alteori subtil, picatura cu picatura, si noi nu ne-amintim sarutul ala, ultimul. Mama lui! Pai daca stiai ca-i ultimul, poate puneai mai multa viata-n el, sa le povestesti si nepotilor: uite-asa fuse mama, ca-n filme.
In cinstea tuturor saruturilor uitate, si a noastra, oameni care sarutam pentru prima, a n-a sau pentru ultima oara pe aceia care ne sunt sau ne-au fost dragi, inchin o seara de primavara in care canta pasarile in copaci si temperatura sta instalata comod undeva la peste 15 grade. Bucurati-va de ea, chiar daca nu e ultima :).

asteptare

2009-03-20T18:42:00.004+02:00

Intr-un aeroport mic si inghesuit, cu o ora intarziere, dar cu internet wireless descoperi putin mai tarziu decat as fi vrut, astept plecarea spre Paris.
City of romance, Paris in spring nu e facut tocmai pentru o solitara (doar din punct de vedere relational) ca si mine, dar de ce sa ne incadram intotdeauna in tipare?
E destul de interesant sa astepti avionul ascultand jazz si sciind posturi pe blog, in timp ce afara apune intr-un mod colorat soarele cu dinti de martie. Cel putin nu ploua sau ninge ca prin alte parti...
Si in cateva ore o sa aterizez in Paris... Paraca nu-mi vine sa cred ca dimineata ma chinuiam sa intleg probleme de structura timp de patru ore la scoala. M-am deconectat aproape complet in momentul in care am iesit din clasa...
La vie est belle...
As fi avut multe postari de scris in ultima vreme, dar lipsa de timp isi cam face simtita prezenta. Si pana in vacanta de Pasti, presimt ca va fi cam la fel. Incerc sa ma autoincurajez, si sa le fec rand pe rand pe toate. Nu-mi garantez insa ca o sa si reusesc... Ceea ce-mi promit insa e ca in vacanta de pasti ma mai calmez. O sa-ncerc sa o ajut putin pe mama pe langa casa. Munca fizica, din aceea care te face sa dormi tun noaptea, si sa te trezesti cu mintea limpede a doua zi. De asta simt ca am nevoie... curatenie in gradina, reparat garduri, tuns iarba, si un gratar seara ca si recompensa.
Sa speram ca vremea va tine cu mine...
Au revoir!

vreme de martie

2009-03-12T19:40:00.003+02:00

primavara soarele se joaca-n mana ta
iti aduci aminte ochiul meu albastru
cum gemea
ce poveste innorata am trait noi doi
nu stiam pe-atunci ca soarele ne lumineaza
pe-amandoi...

Primavara... una din melodiile mele preferate de la Vama, unul din anotimpurile mele preferate, cand lasi hainele groase mai la fundul sifonierului si scoti sacouasele acelea cambrate si dragute, pantofiorii cu fundita si putin toc, camasutele cu floricele, fustitele si ochelarii de soare, ca sa iesi la teatru si sa te bucuri de mirosul acela de iarba umeda de care ti-a fost dor toata iarna.
Gioventa, primavera de la vita, primavera, giovento del anno... nu bag mana-n foc ca am scris corect, dar intelegeti voi :). Sunt tanar(a) doamna, inca aripile ma tin,sa ma bucur de primavara asta cu vreme ecuatoriala (ploua putin in fiecare zi) si sa zambesc soarelui caldut cu melodia mea de primavara fredonandu-mi in ureche. Si in curand o sa inceapa explozia aceea fenomenala de narcise si zambile, si-n mai o sa-nfloreasca teii, si-apoi o sa vina ziua mea, si-o sa fie cald, cald si frumos... Si-o sa ma plimb in searile calde de nebuna pe strazi tacute, si-o sa citesc in parc.
Da, anul asta o sa fac din nou toate astea, si-o sa ma bucur de fiecare clipa. Pentru ca e iar primavara si ploaia din luna lui Marte nu ma mai deprima cand cade pe fereastra mea de mansarda. Atunci sunt doar putin melancolica...

ziua mea, ziua ta, ziua noastra

2009-03-08T13:15:00.005+02:00

De ziua ta mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Alt dar mai frumos nu se putea...

Asa a inceput pentru mine 8 martie, zi de mame si de femei, de fetite, de primit ghiocei si ciocolata, la un concert cu muzica pentru si despre noi, cantata de un omulet dragut si cret la chitara si voce,cu o companie simpatica, bere neagra, putin dans, adica tot ce ai nevoie pentru o seara frumoasa.
Dimineata am tras de timp printre asternuturi, cu gandul ca poate se plictiseste ploaia si pleaca pana ma hotarasc eu sa ies din pat. N-a fost sa fie... Si-acum e vreme gri si geamurile de mansarda pastreaza un ritm monoton pe care incerc sa-l anihilez cu niste muzica mai optimista.
Ce ti-e si cu zilele astea... Ar trebui sa ne simtim mai speciale? Sa ne imbracam frumos, sa ne punem pantofii de zile mari cu toc cui, sa ne fardam cu grija si sa folosim parfumul acela special care stim ca atrage atentia olfactiva a reprezentantilor sexului tare? Asta e ideea feminina de a sarbatori in general... Sa arate bine si sa atraga atentia. Pai nu e mult mai simplu sa arati bine intr-o zi ca oricare alta, cand nu ai concurenta? :) Azi toata lumea se gateste.
Daca ar exista ziua barbatului, cum ar sarbatori-o ei? Credeti ca s-ar rade proaspat, si-ar pune costumul acela negru care ascunde burta, pantofii si cravata, si-ar aranja parul si ar iesi la agatat? WRONG! Ar suna baietii si ar iesi la bere in acelasi tricou pe care l-a purtat si ieri, ar cumpara niste mici daca-i cald afara, sau junk food daca e seara de meci, si ar petrece pana dimineata vorbind colorat si dovedindu-si unul altuia ce "barbati" sunt.
Asa ca daca tot e vreme penibila, care aduce mai mult a toamna friguroasa decat a 8 martie, renunt la partea cu gatitul si atrasul de atentie in favoarea unei zile mai insorite, cand o sa ma simt mai ca de ziua mea decat azi.
"La multi ani!" dragelor, mai mult pentru fiecare zi decat pentru azi in mod special.

tutz CFR-ul...

2009-03-04T18:39:00.002+02:00

A doua oara…
OK, dimineata a fost vina mea. Am uitat complet ca s-a schimbat mersul trenurilor, si am pierdut trenul de la amiaza care m-ar fi dus, cu schimbare in Cluj (si la schimbarea aceea, chiar daca intarzie acceleratul dinspre Suceava, cel din Cluj il asteapta) la Oradea. Asta e. Vina mea, imi asum raspunderea. Astept pana seara la 22.45 (cu 30 de minute de stat in gara, pentru ca depindeam la capitolul transport de cumnatelul meu) sa iau acceleratul de Timisoara ca sa ajung tot cu schimbare in Cluj, la Oradea. Am mai incercat o data figura asta, cu mersul vechi al trenurilor, cand legatura era la 3 sau 5 minute si n-a iesit. Acum ca era legatura la 12 minute, speram sa mearga. Ti-ai gasit…
Pana in Ilva Mica totul a mers snur. N-aveam intarziere, eu eram cu inima-mpacata, dar Nasaudul si Dejul mi-au dat usurel planurile peste cap. Cam cu jumatate de ora…
Bineinteles ca acceleratul de Oradea, care a avut si el, melcusorul, vre-o 15 minute intarziere, nu s-a gandit sa astepte si alti rataciti ai soartei de pe plaiuri Bucovinene, asa ca fa-ti nenicule intrerupere, si plateste diferenta de prêt (care ia si o foaie de carnet de reduceri) ca sa mergi pana-n Oradea cu rapidul de Budapesta.
Ma duc la tanti la casa, si in loc de “ne cerem scuze” sau alte frumoase si mangaietoare cuvinte de aceeasi natura, primesc replica “nu stiu de ce va mai da bilete la trenul asta”. Ha! Fratele meu, da’ ce mai pot eu sa zic la asa primire? Pai daca pierzi un avion, compania isi cere scuze, iti da bilete la urmatorul avion fara alte supraplati, daca e companie care se respecta iti mai da si un voucher cadou, ca sa mai zbori cu ei si data viitoare, chiar daca s-a intmplat nenorocirea sa intarzie un zbor. Cu CFR-ul nostru daca nu te-alegi cu o flegma intre ochi, poti sa zici sarutmana.
Traim in Romania, si asta ne mananca toti banii. Daca traiam in Elvetia, stiam macar ca banii respectivi ii dam pe calitate. Aici ii dam pe fetele sictirite de la ghiseu.

time of Jazz

2009-02-25T00:01:00.003+02:00

Jazz me tender
Jazz me true
Never let me go...
when I listen to jazz, I close my eyes and I disconnect. Listening to jazz is like a smooth roller coaster to me: calm and sweet, sudden and unpredictable, all in one song.
Dave Brubeck is one of my favorites. I imagine how it's like to lie in a room, with speakers all around the walls, almost no light, just listening to "Bluette". I would be one with the music then. I would BE music. My heart would start beating along with the piano keys, and i would breath with the sax.
I sometimes feel like a broken instrument, forgotten in the attic of an old, old house, that nobody knows how to play anymore. I sometimes feel I go against my time. And then, when the clocks seem to beat at a wrong pace, when the world seems to spin faster then it should, I listen to Jazz and escape from it all. Let them rush into their deaths, I'm going to enjoy my life before getting there.

believe

2009-02-24T12:41:00.006+02:00

I open up my willing arms
Just to let you in
But there's one thing you should know
Before we begin
I won't be your port in a storm
Just somebody that's keeping you warm
I want everything you've got to give
It's the only way I'm gonna live
And if you can't have that
I want nothing at all...

Talking about black or white, yes or no, this song says it all. And when I look back at my short life, I see the moments when I had to choose... God, did I pray for a middle way, but life is not always as nice as you'd like it to be. So I had to choose the color that suited me most at that moment and wait to see the consequences of my choice. It always had consequences of both kinds. I sometimes believe good and bad always come together in a pack, like the supermarket super offer. Get two for the price of one.
But even though life taught me there are only two choices, I still believe in middle ways. Maybe I'm still a child, maybe I'm just naive, or maybe I'm too damn optimistic, that's one thing I couldn't say for sure about me. The certainty is that I like options, and if I don't like the road in front of me, I try to find a better one. You just have to have the power to see the potential in what's in front of you, be it object, animal or human, and then give it your trust and help to develop. You may find it was just what you were looking for, it may disappoint you, or sometimes it may even be better then you imagined.
Risk a little, win a little, lose a little, experience a lot.

warm and peaceful...

2009-02-23T09:11:00.005+02:00

love to me
is like a summer day
silent cause
there's just too much to say
still it's warm and peaceful
even clouds that may pass by
can't disturb my summer sky

Wake up with Louis Armstrong and Ella Fitzgerald, sun shining on a cloudless sky, a hot cup of delicious tea and a smile, and your day can not go wrong!
And it didn't. My day was amazingly bright for a Monday, and they say you go through the whole week the way you started it.
And I was looking at my morning, that was not a very talkative one. As a matter of fact, it was rather quiet. Because there are moments in your life, little glimpses of happiness, where words just won't fit right. And I was wondering, "why can't we just know what the others think?". It would be so nice and quiet then, and we could really enjoy the music...
So, if every day could start like today, and end up with a hot bath and a massage, I would consider Earth to be Heaven, and I would definitely be a better person. I should test that sometime...
Until then, I'll just have to hope for the best.

vacanta fara timp...

2009-02-21T16:31:00.000+02:00

vacanta... in sfarsit speram sa am parte de putina liniste si cel putin trei patru zile de leneveala acuta. Am zis ca in doua saptamani este timp si de asa ceva...
Inceputul n-a fost insa chiar atat de promitator. Strada mea e aproape inaccesibila pentru cei care nu vor sa se afunde in noroi pana la genunchi, asa ca locuiesc pe canapeaua surorii mele cu burtica in care se ascunde un baietel care face valuri din cand in cand (se ascunde in burtica, nu in canapea).
N-am de ce sa ma plang, e o canapea confortabila, cu acces la internet, cable tv, 10 pasi pana la frigider, si multa lumina, dar parca mi-e dor de camera mea...
Ai spune ca e vacanta de iarna. Multe grade sub zero in ultimele zile, zapada, nas care incepe sa picure necontrolat cand intri in magazine, pana si "Singur acasa 1" la televizor. Mai ramane sa apara Mos Craciun... E o stare generala care nu ma-ndeamna de loc la treaba, desi am de facut tone de chestiuni urate, hartogaraie, rapoarte, umblatura pe la Finante si Judecatorie, trebuiri de astea de om mare care sunt spaima mea si pe care bine-nteles ca incerc sa le aman cat mai mult posibil.
Sa amani inevitabilul, cred ca e o trasatura tipica a caracterului de roman. Din punctul asta de vedere sunt foarte romanca... Si canapeaua asta invita la somn si lenevit, nu la scris rapoarte.
Degeaba ma plang. Singura m-am bagat in asa ceva, singura tre sa ies.
Sometimes it sucks so much to be a grown up. I want good weather and light clothing, sun and smiles. And grown ups do to little of that...

de-a leapsa pe bloguri...

2009-02-19T21:34:00.003+02:00

In seara asta am primit o leapsa... De la draguta de Gabi , care nu e baiat! :)
Zice in felul urmator:
selectezi a patra fotografie din al patrulea folder, o postezi pe blogul tau si spui tot despre ea.
Fotografia mea s-a nimerit sa fie... surpriza! de la LMT Branding Romania (am ras putin cand mi-am dat seama de coincidenta). Si mai e si o fotografie cu amintiri...
Arina si Irina :) amanta si sotia :P all mine :)).
In una din primele seri de la Branding s-a facut o petrecere tematica- un fel de bal mascat. Se sugerase sa avem costume pe camere, iar cu eu Arina si Irina eram colege de camera, am hotarat sa fim o familie french :). Of course, I was the BIG DADDY, cu palarie, sacou, mustacioara cu capete arcuite, ce mai, tot tacamul. Arina, oita neagra, era menajera AKA amanta mea, iar Irina, ma cherie.
Sa nu va dea idei!!!
So... pasez leapsa mai departe... e destul de greu pentru ca nu prea citesc eu multe bloguri... si daca le-o trimit lui Cabral sau lui Bucurenci am mici indoieli ca o sa se tina de ea :).
Ha! am gasit! Lui Adi, viitorului meu cumnat.

inca o zi...

2009-02-12T22:53:00.003+02:00

it was up-up and away...
oh but it's right hard to remember that
on a day like today
when you're all...
Maine la ora asta o sa fiu intre peretii camerei mele, pereti animati, si plini de povesti albe si-albastre, pereti cuminti si zambitori, care iti soptesc franturi de amintiri noaptea cand nu ai somn si te-alinta caldut cand te bagi seara intre asternuturile moi care miros a seri de primavara. Nici nu pot sa ma gandesc sa compar peretii camerei mele cu peretii de la camin, pereti galagiosi si lipsiti de intimitate, de un alb ironic si intangibil, care se uita la tine ranjind de sus. Peretii caminelor traiesc din chinul altora, din neuroni ucisi cu putin ajutor din partea lor, si nu le place linistea. Avizi dupa certuri si depresii, dupa durere si tristete, telul lor in viata de perete este sa aduca cat mai multi oameni in pragul nebuniei, sa vada lacrimi in ochii tuturor. Peretii de acasa vor sa vada zambete.
Eu vreau sa fac doar pereti adevarati, peretii vii, cu viata pulsand in ei, pereti optimisti, care sa fie acolo cand ai nevoie de sprijin, care stiu sa-ti absoarba soaptele si secretele fara sa le mai impartaseasca apoi nimanui. M-am saturat de imitatii de carton si gips, de izolare fonica iluzorie si manelele care strabat camerele ca un cutit ce taie felii de unt inmuiat.
Deci inca o noapte, o dimineata agitata, noua ore si jumatate de mers cu trenul (desi am dubii asupra punctualitatii CFR-ului avand in vedere ca ninge) si o sa ma pot bucura de camera mea pe care o iubesc asa, imperfecta cum e.
mamma, i'm comming home!

si iarasi pe plaiuri mioritice...

2009-02-11T18:44:00.003+02:00

Welcome to Romania.
Or not...
Calatoria inapoi spre "no man's land" a-nceput cu cantec... Cei de la Malev au reusit sa-mi rataceasca bagajul de cala, asa ca dupa o saptamana superba tipic elvetiana (am avut pana si yodleri) drumul spre casa kicked off cu un gust amar.
Am ajuns destul de bine, pe la 5.30 a.m. in Oradea, putin infrigurata (caldura era destul de relativa in microbuz), si dupa 3 ore si jumatate de somn, a inceput distractia: 24 de ore de lucru pentru un proiect de inginerie (ce treaba am eu domnule cu ingineria? i se pare cuiva ca am dat la constructii?!). 24 de ore pierdute degeaba as putea spune... sau 24 de ore pentru prima restanta din viata mea de student.
But fuck that! Last week was totally worth it!!!
Si ca sa va convingeti... voila!

Le Corbusier in all its greatness.

Piece by piece
Is how I let go of you...
Pentru ca trebuie sa las acolo totul si sa ma reintorc la viata mea plicticoasa de camin... pas cu pas...

happy-happy, joy-joy

2009-02-06T10:01:00.005+02:00

Good morning Sun,
Good morning weather,
Good morning smile
It's seems we're so much better :)

How can we not be, when everything around here is so, so nice... Last night we had the international evening, with 10 countries. Imagine huge amounts of chocolate, beer, wine, cheese, cookies, fruits, jams, traditional music, international quiz, mime, dancing, heeps of fun and laughter, and you should have a glimpse of what we experienced last night.
And despite the fact I went to bed at about 2 a.m. (which is not that late to be honest), I woke up quite easily at half past seven, had a quick shower and enjoyed a perfect one hour breakfast, with everything that your heart could desire, and most of all, a gorgeous view of the snowy Alps. What else can you ask for from life?
In about 20 minutes the training session will start. Yesterday half of the afternoon session was a BLAST. Jo, our Belgian-Portuguese trainer is one of the most funny, energetic, smart ass-ed persons I have ever met. Got half of the story in a video and I'm going to upload it on youtube when I get back home, so the world will KNOW!
This afternoon we'll go to Lichtenstein- the 35.000 inhabitants country :). Bet it's gonna be nice!
I wish I wouldn't have to leave from here... time is passing to fast when you're having fun!

I think I died and went to Heaven...

2009-02-04T14:50:00.005+02:00

Dupa o marti de rahat (asa-s zilele de marti), o ora de asteptat singura in parc la miezul noptii microbuzul spre Budapestga, o ora-doua de somn chinuit pe scaunul din microbuz, unde mai era si putin curent, cateva ore de asteptat prin aeroport, o ora de asteptat in avion (minora defectiune la computerul de bord), dezamagire la masa de pe avion care a constat in... o napolitana un pahar de suc de portocale si-un ceai (a dat si Malev-ul in criza economica, nu mai e ca pe vremuri), am ajuns in sfarsit in Elvetia.
And suddenly, everything changed... :)
Doamna de la informatii ne-a dat zambind harti, tipul de la casa de bilete mi-a dat cea mai rapida si mai ieftina varianta de transport, iarasi, zambind, trenurile au venit si au plecat la fix, si desi am schimbat de 3 ori mijloacele de tranport pana la destinatie, am ajuns acolo in doua ore si ceva, fara nici un fel de stres. Take that, CFR!
Wildhaus e... mirific. N-ai cuvinte domnule. Esti inconjurat de munti. O statiune tipic elvetiana, cu arhitectura draguta, cuminte si la locul ei, oameni cu zambetul pe buze, hotel cu internet wireless si o panorama breathtaking spre crestele care inconjoara depresiunea. Partii de ski, telecabina, ce mai- oamenii stiu sa faca turism. De cum am intrat in Elvetia in dimineata asta, m-a lovit dorinta " Doamne, ce sa fac sa traiesc si eu aici?".
Bicicletele lasate fara asigurare (chestie de aia de legat) in parcarea de biciclete, autobuz intre statiuni cu remorca speciala pentru ski-uri, snowboard-uri si sanii, familii cu copii de 3-10 ani care mergeau impreuna, cu mic cu mare, la ski (sa vezi copii de 7 ani cu pantaloni McKinley si rucsacei MammutExtreme e ceva), soferul care iti zambeste si-ti spune "la revedere" cand cobori din autobuz, ce sa mai vrei domnule? CE SA MAI VREI?
Gata... Clar. M-am indragostit nebuneste de tara asta aproape perfecta (vara trecuta fusese doar preludiul, azi am realizat). I'll do my best to come here as often as possible. :D

Da Doamne sa nu ne mai facem ca....

2009-02-03T19:14:00.002+02:00

hai sa ne facem ca mergem la scoala
hai sa ne facem ca va suntem profesori
hai sa nr facem ca va invatam ceva
hai sa ne facem ca intelegem ce ne invatati
hai sa ne facem ca va punem note
hai sa ne facem ca meritam notele pe care le luam
Si-apoi, noi toti, hai sa ne facem ca ne facem arhitecti. Ce spuneti?
Eu spun ca invatamantul romanesc e o mare facatura. Toti se fac ca fac dar de fapt they FUCK- each other, somebody else, themselves, you name it. Un sistem de rahat, in care daca ai o parere diferita de a "cadrului didactic", de cele mai multe ori esti anihilat.
Faci o lucrare si iei o nota. De ce ai luat nota aia? O sa afli cand o sa te faci tu profesor. Pana atunci, musca domnule din tarana si nu cuteza sa ridici capul. Capul care se pleaca nu va fi taiat. Ne intoarcem la Imperiul Otoman si la Evul Mediu. Ce spune profu' e litera de lege: soarele rasare noaptea, laptele e negru, nu conteaza, e asa cum spune el. Parerea ta, fie ea si sustinuta, poti s-o ai doar dupa ce scapi din "mrejele" lui- AKA te faci ca-ti iei diploma.
Da-mi Doamne putere sa smotocesc oleaca invatamantul asta. Sau da-le Doamne lor minte, arata-le ca nu conteaza daca ai 12, 20, sau 50 de ani- poti sa gandesti la oricare varsta.
Si te mai intrebi de ce suntem o natie de inculti stresati...
Uite-asa. Din cauza unor "intelectuali" ca ei.

waiting...

2009-02-02T21:53:00.005+02:00

you...
you were a friend...
you were a friend of mine
I let you spend the night
you see, it was my fault
of course it was mine...
I'm sorry for wasting your time.

Good evening, Monday! I have a small request... could you speed up your seconds, just a little bit? Or could you give me something, a pill, a charm, that would make the time go faster... just for me.
I always hated waiting. I don't like to wait, for something, for somebody, and that's why I usually try to be on time when I know somebody is waiting for me, because I know how it feels to wait. To have nothing to do, to waste time that you could use so much better doing something else.
I'm fascinated by the people who wait for hours just staring. I can't do that. Even when I go to the doctor I take a book with me and I read until I'm called in. And when I travel, I always find something to do, because otherwise I would feel like I'm losing time with no real purpose.
Right now I'm waiting for tomorrow evening. And it seems so far away, and yet so close... I'm working on a school project to kill my time (I'm really killing it, along with my brain... the project is about structures, involving lots of maths and physic). I'd rather do something else, but the project is sort of a must. I'd like to have an interesting chat with somebody, about any subject, a chat that would involve a lot of thinking and smart lines, a little bit of irony here and there, some sadistic jokes, and a lot of laughter. Pretty damn hard to find somebody that has the time and mood to do that :).
So, I'll wait... working on my creepy Specialty Project. If somebody wants to know about the weight of reinforced concrete and the distance between the steel wire that is used for reinforcing the concrete, ask me. I should know...

despre prajituri si cofetarii

2009-02-01T21:43:00.001+02:00

Am fost servita cu o prajitura.
In timp ce-mi uscam parul dupa dus, colegutza mea cea mare a venit si m-a servit cu o prajitura. Pe sora-sa n-a servit-o… Daca inca n-am mentionat pana acum, dragele mele colegute isi tin separat mancarea una de cealalta. Am apreciat gestul. A fost draguta.
De altceva voiam sa vorbesc… In timp ce mancam prajitura, care era pufoasa, cremoasa, de-mi ploua-n gura acum cand vorbesc de ea si inghit in sec, am incercat sa-mi amintesc cand am fost ultima oara la o cofetarie. Prajituri am mai mancat. Mai mananc din cand in cand, mai ales cand o prind pe una din surioarele mele pe-acasa si in toane bune. Destul de rar deci, dar mai manac :). Intrebarea e legata de cofetarie… La cofetarie de ce nu mai merg?
Cand eram mica mergeam duminica uneori la biserica de mana cu bunicul meu… dragul meu bunic… mi-e tare dor de el. Si dupa ce stateam pana la Tatal Nostru (mie mi se parea interminabil de mult, pentru ca nu intelegeam nimic din ce tot canta preotul ala acolo) ne duceam amandoi la cetate sau la piata, si ne opream pe la o cofetarie unde bunicul imi lua prajitura Carpati, de aia triunghiulara cu glazura de ciocolata, si suc. Uneori imi lua eclere, sau … uuuh… am uitat cum se cheama… prajitura din aceea ca o gogoasa super insiropata, taiata in doua si umpluta cu tone de frisca. Am mancat o data in Iasi si profiterol… cand am fost in prima mea excursie cu clasa. Era ceva special atunci sa merg la cofetarie, sa ma uit in rafturile acelea imense pline, pline de gemeau, cu prajituri colorate de toate marimile si formele. Era fascinant sa pot sa aleg EU ce voiam, in cofetaria din centru, unde era internet café-ul de la Asist.
Stateam acum si ma gandeam ca la ora asta in Suceava stiu o cofetarie… Bristena. Atat. In Oradea stiu doua… N-am fost decat in una din ele sa iau un tort o data. Si parca mi-e dor sa merg cu cineva la o prajitura si-un suc, sa povestim de copilarie cand, dupa ce mergeai la spital la analize, te ducea mama la cofetarie sa te rasplateasca pentru ca n-ai plans cand ti-a luat sange asistenta.
Si tot nu-mi aduc aminte cum se chema blestemata aia de prajitura!!! Si cat sirop avea… mi-o aduc aminte perfect- de fiecare data ramanea putin lichid in farfurioara dupa ce terminai de mancat.
Deci, on my February wish list: mersul la cofetarie.

plimbare de seara

2009-01-31T22:58:00.005+02:00

Pe la 8.30 in seara asta am iesit sa caut paine... Nu ca ar fi fost neaparata nevoie sa-mi cumpar, dar pentru ca imi trebuia un motiv sa ies din casa. Simteam ca nu mai suport sa stau intre patru pereti, cu ochii beliti in ecranul laptopului, butonand pe photoshop si messenger.
Dupa o plimbare de 15 minute pana la primul magazin deschis (era un non-stop, pentru ca sambata seara in Oradea in zona universitatii e mai pustiu decat intr-un catun de 10 case), mi-am luat painea si ma gandeam ca inca n-am chef sa ma intorc. Oamenii cu care ies eu la povesti de obicei erau indisponibili (verificasem deja variantele de iesit la ceai inainte sa aleg optiunea paine), asa ca am luat-o la pas relaxat printre casutele si stradutele cuminti ce duc spre centru. N-am mai avut de mult timp parte de asa o liniste... Ai fi spus ca toata lumea doarme la ora 9, in timp ce eu ma plimbam si mai admiram un detaliu de tamplarie, o clanta la o usa elegant sculptata, o stucatura in stare inca buna. Am descoperit si un magazin cu mobila frumoasa (eu nu folosesc prea usor cuvantul frumos), pe una din stradutele alea de orasel austriac de provincie, si mi-am pus mirata intrebarea "oare ce vanzare au oamenii astia?".
In Piata Unirii am numarat oamenii de pe strada... 5. Pe podul de peste Cris erau ceva mai multi... poate vre-o 8 sau 10. Pe pietonala cam tot atatia. Si-o liniste de spuneai ca ti-a lipit cineva pe timpane 5 cm de izolatie fonica. Ma plimbam singura pe strazile destul de bine luminate si-mi faceam curatenie-ntre ganduri. Mai aparea cate-o idee, cate-un subiect de analizat, cate-o frantura de melodie care fugea repede nefacand fata la atata lipsa de zgomot.
Restaurantele goale, in baruri cate o masa doua ocupata, sambata seara, la ora 9. Pe strazi nimeni, inauntru nimeni. Unde-au fugit oamenii? In fata universitatii m-a acostat o... pisica. M-am asezat pe o banca in curte si am inceput sa ma joc cu ea. Prietenos animalut... Semana cu motanul din Shrek. Era singura vietate, inafara de mine, de pe strada la ora aia... 9.30.

sitting, waiting, wishing

2009-01-30T23:51:00.004+02:00

wait...
wait for the dawn my dear
wait till the sun gets here
and you will wait too long,
he will be gone...

Cateva ore de somn chinuit azi-noapte, cu vise ciudate si ganduri amestecate, stres de dimineata, examen, nemultumire. Si o dupa-amiaza intreaga, la care s-a mai adaugat si o seara, de citit un blog. Un blog descoperit din greseala, care m-a prins ca o carte si care m-a distrat ca o comedie high class.
Si-acum astept ora 12, sa sun un omulet cret si drag, sa-i spun la multi ani (face 23) si sa-i urez ca-ntotdeauna sa ramana asa cum e el: cret, optimist, funny and supportive.
Stau si ma gandesc acum la oamenii care au atatea de spus, oamenii care pot sa spuna tot ce au de spus, care au talent la scris, la vorbit, la trait. Si-apoi ma uit putin chioras la mine, si blogul meu underground, care-i aici ca sa-mi satisfaca mie nevoia de exprimare, pentru ca uneori e mult mai usor sa-i spui unui ecran ce simti, ambiguu si neclar, decat unei persoane. Ecranul nu te-ntreaba ce-ai vrut sa zici prin asta. Ia pur si simplu totul de-a gata, ingurgiteaza, si pastreaza cuvintele tale acolo pentru datile cand o sa vrei sa-ti aduci aminte ce-ai gandit tu candva.
Si cand ma uit peste ce-am scris, peste ce-am impartasit eu ecranului si "blogosferei", ma-ntreb daca stiu sa traiesc, ca de scris si vorbit nu sunt chiar atat de mandra... dar se pare ca a devenit indispensabil sa chinui cuvintele in asa hal incat sa ia o oarecare forma a gandurilor mele. O forma foarte relativa si fragila de altfel, interpretabila si nesigura. Si, cu laptopul in brate, in camera mea de camin, singura si ciufulita, imi dau seama ca habar n-am. Habar n-am ce-nseamna sa traiesti din plin, 24/7, sa nu-ti pese de ce nu-i de pasat si sa-ti pese de cine trebuie, sa recunosti ca-ti pasa si sa-ti fie usor sa le spui celor dragi:
Uite ma, eu tin la tine, asa, din toata inima.
In ultima zi din ianuarie, new years resolution:
Let people know I care about them.

p.s. www.cabral.ro

between mind and heart

2009-01-30T01:11:00.000+02:00

You can't feel anything
That your heart don't want to feel
I can't tell you something that ain't real...

Wouldn't it be nice for people to be able to dictate their heart... Wouldn't it be just sooo, so much simple. And sooo, so much boring :))).
If we could guide our heart, we would live in the perfect world. Perfect German world. Little Hitlers everywhere. You, love that, hate that, ignore the other one. Still, you can't help yourself wondering how it would be to live without heart aches. I think the literature would change a lot. We would become insensitive, and too damn optimist.
What would become of dreamers, and dreams, of the intense feeling you have when you see someone dear after a long, long time? Hollywood would be bankrupt. No more soapy, weepy movies, no more love dramas, no more Romeo and Juliet. BBC would rule the world with documentaries and debates on the level of CO2 released in the atmosphere.
And sometimes, after being a voyeur through minds and bodies, you'd stop for a moment and ask yourself if that is what you wished for when you asked for no more heart aches. They come with a gap in your conscience...

almost thursday

2009-01-28T23:35:00.004+02:00

Guerilla social club, momentul fortei, grinzi continue, diafragme, coeficienti de presiune activa, cateva zeci de formule, scheme, culori...
Dos gardenias para ti...
Teoria structurilor, ochi mari si tampi, creion care scarpina mirat scalpul, beculet imaginar care se mai aprinde din cand in cand, pentru ca sa se stinga aproape instantaneu... si-o seara de miercuri, aproape o dimineata de joi, cu mai putin de 33 de ore pana la examen.
Putina febra, si putina Norah Johnes, vise frumoase la zile mai bune, tari mai calde, paturi mai mari, pofta de vin alb si povesti, durere chinuitoare de spate, si iar cruda realitate, garnisita din plin cu formule si calcule.
Noroc cu muzica... cu fizica n-am eu atat noroc :)

Ploua...

2009-01-28T09:15:00.004+02:00

m-au trezit dimineata picaturile de ploaie care cadeau plicticos pe geam. Imi suna in urechi piesa aia celebra a lui Alifantis
ploua, ploua, ploua, ploua
vreme de... betie
si s-asculti, s-asculti pustiul
ce melancolie
ploua, ploua...
M-am simtit mica si parasita in patul meu de camin, cu o durere ciudata de gat si nici un chef de scos nasul din pat. Daca eram acasa, ar fi venit mama cu micul dejun sevit intre perne, si-as fi auzit-o inganand un cantec prin bucatarie in timp ce mancam. N-ar mai fi contat vremea... Acum, mi se pare ca mai mult ca oricand, vremea ma face sa ma simt intr-un fel sau altul. Si sunt mult prea putine zile cu soare...
Mi-as dori sa am o livada de maslini cu o casuta veche pe un deal in apropierea mediteranei, undeva in Spania... Catalonia chiar. Sa mananc la micul dejun paine neagra cu sos de rosii proaspat culese, masline si branza, si sa ma duc seara in barul din sat unde se canta si se danseaza. Sa fie cald si frumos... sa am la desert portocale cu coaja neinjectata si ciocolata cu migdale. Sa-nvat sa dansez in doi si sa vorbesc spaniola. Si din cand in cand sa iau un tren si sa ma duc la Barcelona ca sa mai ofetz o data privind Sagrada Familia si viata de strada care e animata pana tarziu in noapte.
Atunci nu m-as mai simti mica si parasita.

daca-mi bag dopuri in urechi si daca-i gratis...

2009-01-27T20:52:00.002+02:00

Ce-ai face tu daca ti-ai baga dopuri in urechi si daca-ar fi gratis...
Probabil ceva ce e demn de vazut, dar nu si de auzit. Am incercat cateva minute sa gasesc o chestie care sa se incadreze in tiparele astea. Nu mi-a venit nimic in minte.
De unde a pornit toata dezbaterea? De unde altundeva decat de la mirificele mele colege de camera.
The big one, si la propriu si la figurat, lucreaza ca si magazionera la filarmonica- aka freaca menta toata ziua. In fiecare joi, la filarmonica este concert. Mi se pare normal, doar e filarmonica. Nicio data, de cand a inceput serviciul, nu a fost la concert, desi are intrare libera...
Azi, in timp ce sora-sa ii vopsea parul in vesnica nuanta de negru care ii scoate si mai mult in evidenta trasaturile de om cu capacitati mintale reduse, s-a gandit sa o invite la filarmonica. Raspuns: "Daca-mi bag dopuri in urechi si daca-i gratis, poate".
Filarmonica... dopuri in urechi... cat de dureros...
Forgive me Father, cause I have sinned! But tell me, what sin of mine was so great that I deserve living with these two "divine" creatures?

do you remember..

2009-01-26T18:13:00.004+02:00

Do you remember
Our last summer as independents...
I don't know about my last summer as an independent, but those lyrics made me think about my last summer. My last summer was great. :) like most of my summers since the 11th grade.
One crazy thing I did last summer: joined a 6 people team that was cooking daily for 2000 people.
One really nice thing I did last summer: went to a huge Aqua Park in Switzerland.
One thing I shouldn't have done last summer: go to Poland. That was a waste of my time...
One funny thing I did last summer: got stuck in a slide for children because my ass was too big. I was wearing a skirt... :)))
I could write a small book about my last summer... About the friends I made, and that I miss now, about the things I did for the first time in my life (try drinking Cabernet Sauvignon from a 5 liters bag with a tap connected to it, spank it and yell "Smack the Goon"), about going to sleep at 4 am, after a certain number of beers, and then getting up at 10 am to start cooking lunch for A LOT of people.
Last summer was nice. Very nice. So was the summer before that, and the summer before, and I hope my next summer will be as great.
Positive thinking!

lookig for soul food

2009-01-25T21:09:00.003+02:00

Stai uneori si te uiti in gol. Moment din acela ciudat, cand totul ramane suspendat in timp pentru cateva secunde, cand pana si ceasul se opreste.

Atunci cauti ceva. Cauti ceva si habar nu ai ce... si te concentrezi intr-atat asupra propriei tale dorinte incat tot ce-i in jurul tau nu mai are nici un fel de importanta. Nici timpul. Si cand crezi ca in sfarsit ai gasit-o, si ca mai trebuie doar sa-ti gasesti drumul spre ea, iti suna in urechi cuvintele acelea celebre...
Look but don't touch.
Touch but don't taste...
Taste but don't swallow!
Si-ncepi sa te-ntrebi daca ce-ti doresti tu e permis.
E ca si cum ti-ar fi foame, o foame crunta, care-ti rupe stomacul in fasii, iar in fata ta, pe o masa, intr-o camera in care nu e nimeni, sta o farfurie plina cu mancare. Nu stii a cui e, nu e nimeni acolo, si tie ti-e atat de foame, incat abia mai poti sa respiri. Si te gandesti ca orice persoana normala nu s-ar supara daca ai manca si tu, macar jumatate, pentru ca te-ar intelege... Oare...
"Sa nu furi"
"Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau"
O sa ajungi in iad pentru cateva guri de mancare?
Ce cautai tu, de fapt, e putina fericire. Soul food, as they say. Ceva care sa te faca sa te simti intreg din nou, care sa dea din nou nuanta aceea de dimineata senina de mai locurilor prin care umbli. O firimitura de Nirvana combinata cu 99 de parti viata de muritor de rand, care se defineste ca si perfectiune aici, in lumea profana. Dar cum totul vine cu un pret, te-ntrebi cat va trebui sa platesti pentru o asemenea dorinta... Oare o eternitate va ajunge?

Cand ti-e pofta s-asculti linistea...

2009-01-24T19:02:00.004+02:00

Batai in usi, muzici neinteresante, zgomote de tocuri care alearga infiorator de apasat pe hol, chitcaieli de femeie isterica, bontaneli in peretii care parca ar fi de hartie. Pacat de dupa-amiaza asta cuminte de sambata, somnul caldut de cateva ore si muzica buna pusa in surdina de care nu m-am putut bucura asa cum as fi vrut.
Farfurie sparta. I've got 96 tears and... 96 eyes...
I'm a mmmmm... bzzzzzz-bzzzzzz-bzzzzzz...
As lua camera asta si-as pune-o in desert pentru o zi. Sa ma pot bucura linistita de... liniste. Cine nu stie sa asculte linistea, trebuie sa stea un an in camin. Dupa aceea inveti sa apreciezi altfel momentele de tacere deplina. Eu incerc sa le gasesc noaptea, dar nu functioneaza intotdeauna. Si-atunci imi promit sa-mi fac o casa atat de bine izolata fonic, incat sa poti sa faci in baie terapie prin urlete daca simti nevoia. Sa poti sa-ti fortezi corzile vocale la maxim daca vrei, fara sa dernajezi si sa fii deranjat de nimeni.
I'm sick and I'm tired
Of reasoning
Just want to break out
Kick off this skin
I... can't
Escape myself.
Mi-e dor de dimietile inghetate de pe munte, cand iesi din cabana cu un ceai fierbinte in mana si ti-asculti gandurile. Pe munte gandurile nu se mai amesteca unele cu altele. Vin pe rand, unul cate unul, cuminti, pleaca la comanda, si parca nici nu-ti vine sa crezi ca-s gandurile tale de alta data care te sufocau, se strangeau smocuri, fugeau dintr-o parte in alta si uneori aratau ca o farfurie imensa de paste. Gandurilor le place la munte, mai ales dimineata. Si mie la fel. Oi fi si eu un gand...

When you just need a break

2009-01-22T20:52:00.003+02:00

Cate-o data am nevoie de o pauza. O pauza pur si simplu. Azi dimineata pe la 11 am simtit ca nu mai pot lucra, asa ca am decis sa iau o pauza. Nu mai iesisem din camera de aproape 24 de ore. Era deja sufocant, chiar cu geamul deschis...
Mi-au trebuit 15 minute sa put on a dandy outfit, cu pantaloni la dunga si mainile in buzunare, sa ies si sa ma plimb. Pur si simplu, fara nici o tinta anume, 45 de minute de mers pe jos pe o vreme care te-mbie la stat pe terasa intr-un parc, cu o cana de ceai cald cu vanilie in mana. N-aveam timp de terasa, si nici nu cred ca as fi gasit vre-una deschisa, care sa mai aiba si ceai cu vanilie, asa ca m-am plimbat pe stradutele din centru.
E tare interesant sa umbli asa, hai-hui, sa te uiti la oameni (pacat ca nu era soare, sa-mi fi luat ochelarii si sa ma pot holba in voie :D), la fetele lor, sa-i analizezi, s-arunci o privire in vitrina magazinului ca sa vezi daca-ti sta bine-asa, dandy like, sa mergi pe varfuri prin portiunile unde-i apa pe asfalt, ca sa nu-ti uzi pantalonii putin prea lungi, sa prizi franturi din conversatii la semafor si sa te deconectezi complet de la ceea ce faceai cu 20 de minute in urma. E foarte usor sa nu te mai gandesti la ceva ce nu-ti place. Atat de usor, incat ai vrea sa stii care-i smecheria, ca sa poti aplica schema si in alte parti.
Pacat c-au fost doar 45 de minute... I was quite short on time. Dar maine :) maine... daca nu ploua... I'll put my dandy outfit on again.

getting old

2009-01-22T08:51:00.000+02:00

m-am culcat la 3... m-am trezit la 8.
concluzia- imbatranesc...

long night

2009-01-22T00:56:00.003+02:00

12.55 am 22 ianuarie 2009.
Zi de predare si o noapte extrem de lunga...
Durere de spate, o cafea fara de care la ora asta dormeam cu fata pe tastatura, un proiect de rahat, un bec chior si cateva prajituri. Presimt inca o cafea pe la 3, si un rasarit pe care o sa-l prind pe la 7.30... Ma simt ca in anul I. Ce vremuri... era mai dragut atunci. Lucram in grupuri de 3-4 omuleti, faceam partide de nesomn de cate 46 de ore in sir... multe cafele, glume, cearcane, betia de dupa.
Acum sunt doar eu si compul meu... mai bloguiesc putin, sa-mi treaca plictiseala, desi ma indoiesc de rezultat.
Avantajul la lucrul in grup e ca ti se face masaj. Faci si tu la randul tau, dar si primesti. Acum cea mai apropiata chestie de un masaj ar fi sa ma frec cu spatele de spatarul scaunului verde in diferite pozitii. Funny, but not the same though.
Proiect urat. Ewwwwwwwwww. Abia astept sa scap de el.
Tomorrow is a drinking day for me. Si daca beau singura in camera (restul anului are examen la info vineri) tot ma-mbat umpic. Desi cred ca n-o sa fie asa greu de gasit niste parteneri de baut...
So, back to my ugly shed.
It's gonna be a loooooooong night...

Recipe for a sunny, sunny day

2009-01-20T23:23:00.003+02:00

First, start your day with a song that makes your ass move without you doing a thing.
Then dress up. You have to look nice, but to feel comfortable also. Don’t wear high heels!
Put your Levi’s on, take your black leather gloves, put the earphones on, get out and amaze the world!
Smile to the spring sun, glance at the cute guy that comes from the other way, make faces at babies and make them laugh, call a friend, have a two hours walk with him, discussing about 100 different subjects, buy yourself a cute hat, eat a End-ibo chocolate, and then walk home enjoying a gorgeous colorful, warm sunset.
Why do all this? Because you deserve it! And because it’s such a beautiful day!

It’s all about me.

2009-01-19T20:21:00.003+02:00

In viziunea mea, aceasta e definitia stupiditatii. Si cum am doua exemple vii in camera, cu care trebuie sa ma confrunt zi de zi, cred din ce in ce mai mult in aceasta definitie, si in existenta unui numar socant de mare de personaje care se regasesc in ea.
Intri in camera in care eu dorm, si incepi sa trantesti usi, sa fosnesti pungi 20 de minute in sir, sa vorbesti TARE la telefon, sa hahai cu sora-ta (Doamne, mare ti-e gradina), sa trantesti farfuriile de tabla (cum naiba poti manca din farfurii de tabla cand nu esti in camp?), sa sorbi laptele cu cereale pe care ti l-ai pus in farfurie, dar asta doar dupa ce ai fosnit 5 minute punga (cred ca punea cerealele Viva bobita cu bobita in farfurie, altfel nu-mi explic), sa aduni laptele din castron (daca se poate face asa ceva) harshaind lingura de peretii lui- zgomot infect, infernal si perfect exasperant, sa plescai cand mesteci si sa-ti cureti laringele dupa aceea. Fucking retardeeeeed!!!
A, si daca e seara, si se intampla sa intri in camera cand eu dorm, sa deschizi neaparat becul din camera principala, si nu doar cel din hol, pentru ca-ti trebuie lumina ca ziua sa-ti mananci infectele de cereale care mai degraba te predispun la cancer decat sa te ajute sa traiesti sanatos, fiindca ai da cu lingura pe langa gura daca lumina e putin difuza. Iar daca ma trezesc, evident, pentru ca nu mai puteam sa dorm din cauza becului, a usilor trantite, a pungilor fosnite si a sorbaielilor, sa ma intrebi inocenta “te deranjeaza lumina?”. Ma deranjeaza fata ta de cretina, de fiinta retardata cu IQ inexistent si jumatate de neuron paralizat.
Dimineata, daca se intampla sa ascult radio Guerilla in timp ce mananc, si tu intri in camera dupa aceea, sa-mi spui sa inchid, pentru ca nu poti sa inveti, desi nu invatai. De fapt motivul adevarat e ca Dobro si Craio sunt mult peste nivelul tau de intelect si nu poti asculta ceva ce nu intelegi, deoarece iti da dureri de cap (vibreaza vidul din interiorul lui).
Si daca ma vezi ca mananc, pentru ca nu am apucat sa mananc nimic in ultimele 8 ore si sunt lesinata de foame si oboseala, intreaba-ma chestii, si daca nu raspund, pentru ca am gura plina, intreaba-ma inca de 5 ori pana reusesc sa inghit, si sa-ti raspund cu mancarea-n gat.
A, si bineinteles, e absolut si imperios necesar sa inveti in camera cu voce tare la… engleza. Sa tocesti propozitii in engleza care nici macar nu stii ce inseamna si dupa aia sa-mi spui mie, cu accent rusesc “Hello, how are you? Hăăă-hăăă”.
Daca o sa ma-ntrebe careva vre-o data “Care e cel mai nasol lucru care ti s-a intamplat in 2008?”, o sa raspund fara sa ma gandesc prea mult “Sa descopar cat de cretine-s personajele cu care stau in camera”.
Multumesc.

just wanna be wonderful

2009-01-18T11:19:00.005+02:00

Some girls impress
With the size of their chest
I guess that’s why they wear their dresses to tight
Others have class
So the shape of their ass
Doesn’t matter quite as much as it might
I’m not the kind of girl to worry about her size
If he won’t take me as I am
I’ll say my good bye
Don’t want to be perfect
Just wanna be wonderful

Some are trapped, because they act… But then you stop acting and get out of the trap you put in for yourself. Like I did… Sometimes I act without control over myself. I act because at that moment it seems so appropriate, because the person in front of me acts too. We trap each other, even though that’s not the reason we met. We had completely different reasons, and still we act, not doing anything we had proposed an hour before to do.
Human beings are so strange. Some stranger then others. Do we even know who we really are? I think it’s close to impossible to detach from your self and analyze who YOU as a person, as a personality, really are. Even though you know your history, you know your choices, you know your real thoughts, you don’t really know yourself, and that is the paradox in all of this.
You spend your whole life searching for the real you. You’d like to meet it, shake hands, have a drink and chat a little about what made you, the social person, and you, the real person inside, what you are. What brought the differences, the ruptures, the conflicts, and what still kept you connected. I bet a good novel could come out of every discussion of this kind, if they could ever exist.
Like someone once said, we’re all actors. Some of us are acting so well, you would be shocked to find out what hides beneath their masks. But I like shocks.
Will you shock me a little?

10 moduri de a folosi folia de aluminiu- pt Traian :)

2009-01-18T10:17:00.003+02:00

1. ca si parasolar, cand vara sunt temperaturi prea mari
2. costum pentru petrecerea de Halloween- poti sa fii Tin man, al lui Dorothy :P
3. decoratiuni de craciun... low budget
4. tapet pentru pereti- very disco like

OK. Enough crap :). So, what can you cook with it...

5. Cartofi copti- aici sunt mai multe variante: cartofi copti pur si simplu sau cartofi umpluti. La prima iei un cartof, il intepi bine pe toate partile cu furculita, il invelesti in folie si-l pui pe gratar. La a doua, iei un cartof, il tai in doua, scobesti jumatatile si le umpli cu unt sau cu o pasta de cascaval ras, verdeata si unt, sau improvizezi tu ceva, lipesti inapoi jumatatile, invelesti in folie si pui pe gratar.

6. Piept de pui umplut- bati putin o bucata de piept de pui, ca pt snitzel, o condimentezi, asezi intr-un capat o pasta ca la cartofii umpluti sau cateva feliute de cascaval, pastrama,ciuperci, carnaciori afumati sau ce-ti mai vine prin cap, rulezi, invelesti in folie and you know the drill

7. Mere coapte umplute- scoti mijlocul de la mar (sunt niste chestiuni speciale cu care se face asta, sau te descurci cu un cutit) il pui pe folie, pui in interior niste fulgi de ovaz, miere, smantana sau unt, si scortisoara, folie, gratar, mancat.

8. Pere coapte in vin- pui un sfert sau jumatate de para pe folie, impachetezi putin colturile foliei ca sa nu curga vinul, torni niste vin rosu, presari putin zahar si scortisoara, inchizi complet folia si pui pe gratar. Tre sa fii putin mai atent, pt ca sa nu curga vinul.

9. Peste- recomand file... condimentezi, pui pe folie, presari niste feliute de usturoi, storci niste lamaie si chiar poti sa pui cateva feliute de lamaie, si cateva frunze de busuioc proaspat (dar deja cred ca devine prea complicat pentru tine :)) ), pack and put on the grill. Pt servit poti sa faci o pasta de usturoi cu smantana :D si sa nu te gandesti sa mai pupi pe nimeni in ziua aia :))))

10. Ciuperci umplute- ciupercile tre sa fie mari. Faci o pasta asemanatoare cu aceea de la cartofii umpluti, umpli palariuta de la ciuperci (piciorul pot sa-l toci si sa-l bagi in pasta), impachetezi in folie and so on.

Cam atat pentru azi... :) daca imi mai vin idei, I'll share them.

Enjoy!

lines

2009-01-17T10:02:00.002+02:00

I'm chasing shadows on the walls of friday evenings
Waking up in sunny saturdays
Resting speechless on the streets of solitude
Where I'm blinded by the light of emptiness

friends

2009-01-16T23:07:00.003+02:00

Friends... Could never live without them.
When you can call somebody in the middle of the night and get a positive answer to the question " can I crash at your place tonight?" you know you have a real friend. :)
I'm happy to say I have real friends, I thank them for being what they are, and for doing what they do.
Gossip till midnight, laughing at 4 years of high school, listening to jazz, telling stories and getting your heart to be light again. That's real friendship.
Feeling comfortable with any subject, be supported when you need it, and criticized when you have to be, is the definition of a best friend.
Lacrima lui Ovidiu, pufuleti, gin, trenurile de a doua zi, napolitane, videoclipuri. Great evening!
Dude, we should do this most often :P.

gri

2009-01-15T09:16:00.003+02:00

Black hole sun
Won't you come
to wash away the rain...

Devil is in the detail. That's what they say... In dimineata asta diavolul e gri. Gri murdar si sufocant, prezent in toate detaliile si infiltrat in toti neuronii mei neurastenici. Cuvinte gri imi zgarie timpanul, lasandu-mi dare cleioase de melc prin creier. Ma uit cu pupile gri spre oglinda care s-a saturat sa ma mai minta, si-mi arata diavolul din mine, diavol gri, atat de gri, inconstient de gri...
Imi caut disperata acuarelele, pensulele, creta colorata, toate sunt gri, gri, gri... Poate daca as distruge toate detaliile, poate daca le-as face pe toate farame, oglinda si-ar aduce aminte de minciunile pe care stia sa mi le spuna.
Pana si amintirile-mi sunt gri. Cineva le-a luat toate culorile, si le-a ascuns undeva unde mi-e frica acum ca n-o sa ajung vre-o data. Si frica asta gri ma pandeste de peste tot... Mi-e frica sa vada oamenii gri ca gresesc. Mi-e frica sa vada oamenii gri ca mi-e frica.
Si-atunci bravez. Bravez gri si neimportant, bravez fara alt scop decat acela de a-mi masca sentimentele gri si diametral opuse. Bravez pentru ca mi-e frica sa simt altfel decat gri.

2009-01-13T22:37:00.003+02:00

you... you're playing a clever game
calling me by my name
in tune with my mood...

Moody. Moody is what you imagined as a cocktail of personality spice. A different spice for a different occasion. If you pick the wrong spice, you won't get the flavor you wanted, and it will all be ruined...
Moody is what makes you wake up with a smile on your face in the morning, or what makes you stay in bed till noon. Moody is what makes you laugh like crazy one evening, but be dead serious the next one. Moody is why you never get bored spending time with people that suffer of it, if suffer is the right word.
Sometimes it gets on your nerves, sometimes you can't have enough of it, most of the time you have no idea what caused it, or what will make it go away, but that's the perfection of it in all its imperfection.
Surprise... I'm a moody person. Get the right tune, and enjoy the right mood it will bring. It will probably take a while till you get the hang of it... but it may worth it :)

Evening talk

2009-01-12T20:55:00.004+02:00

"Good evening soul."
"Good evening master."
"Tell me, soul, how come you never listen to my words? Did I ever mistreat you? Did I ever tell you to do things against your well being?"
"The question you ask, is a hard question, master. It's almost impossible to answer. I'll do my best to try to explain it to you..."
"Please do. I am so curious..."
"You don't remember our first few years. It was a time when I was your master, and you used to obey every word I whispered into your ear. Those were good times. Then you started realizing I exist. You did not do much about it, so it was still good. Then you realized you could have control over me. That was the first time I called you master. Only the first few years of our lives never really left my memory, and from time to time they become so vivid, they take control over me... You're good to me. You want what's best, only you want it in the most inopportune times, you want it when even I don't have control over myself."
"So it's my fault?"
"No... I don't know who's to blame. Maybe it's me. Maybe I'm just to weak. Like I said, it's almost impossible to answer... I love you, master, and if you love me too, you'll understand..."
"And let us both suffer..."
"If that's what it takes."
"Then let it be, soul."
"Let it be..."

Balansul pe sarma

2009-01-11T23:37:00.003+02:00

Ma uit in ochii unui om si vad… Vad ceva si ma hotarasc sa-mi iau bastonul de balans si sa pornesc spre necunoscutul de care ma leaga un fir mai subtire decat o geana. Risc sa ranesc sau sa fiu ranita, sa-mi pierd de multe ori echilibrul pe drum, sa pierd ceva din mine...
Ezit un moment. Ma joc cu viata mea. E normal sa ezit. Nu stiu ce urmeaza sa se intample, desi drumul l-am mai facut de-atatea ori. Acelasi baston, aparent acelasi fir, doar oamenii sunt diferiti. Mi se strange putin inima totusi, de fiecare data inainte sa pasesc pe calea asta, de unde nu mai ai cum sa te intorci. Mergi inainte sau cazi, odata ce ai inceput. Respir adanc si ma mai uit odata in ochii lui. Merita sa incerc? De ce nu…
Primii pasi ii faci repede, cu simturile amortite de adrenalina. Aproape ca nici n-ai nevoie de baston. Pare chiar sa te incurce in miscarile tale atat de sigure. Inca putin si ajungi… Dar firul se alungeste parca sub greutatea ta. Nivelul de adrenalina scade mai repede decat a urcat si te uiti cu ochii mari la pamantul de care erai atat de bine ancorat cu doar cateva clipe in urma. Oare e cale lunga pana jos?
Cauti disperat acel ceva. Ti se pre ca nici nu-l mai vezi, ca ti s-au impaienjenit ochii de spaima, si parca simti deja durerea contactului cu piatra. “Trebuie sa fie acolo” iti spui; “am vazut cu ochii mei”. Si mai faci inca vre-o doi pasi cu indoiala in suflet. Iti vorbesti tie cu vorbe mestesugite ca sa te-mbarbatezi. Iti pui toata increderea in baston, care ti-e acum cel mai bun prieten. Infam obiect fara voce sau suflu, singurul care a ramas langa tine in singuratatea drumului. Din cand in cand ai impresia ca te-apropii de tinta ta. Distingi, aproape, infinitul pupilei, esti absorbit de vartejul irisului, si ti se pare-acum ca e cel mai frumos drum pe care l-ai facut vre-o data. Ai uitat de frica pe care o simteai cu doar cateva momente in urma. Parca au trecut ani de-atunci. Ani de cand te clatini pe-un fir suspendat intre sufletele a doi oameni. Si relaxat, iti pui o ultima intrebare:
Ce fac daca ochii se-nchid inainte sa ajung eu la ei?

Egoism

2009-01-11T10:04:00.003+02:00

Lumina laptoasa de ianuarie sta suspendata in rama ferestrei mele de mansarda. Imi vine sa-i torn putina cafea si s-o agit bine. Poate se face noapte sau zi de iunie.
Lumina asta amortita te face sa vrei sa stai cuibarit toata ziua in pat. Si-asa e duminica... Sa stai cocolos intre asternuturile calde si sa citesti despre soare si ganduri, cu o cana de ceai si niste fursecuri pe noptiera. Sa uiti de tot si toate si sa fii, macar pentru o zi, egoist in toate detaliile.
Lasi aburul din rama sa-i acopere pe toti ceilalti si te bucuri de liniste, pana te dor urechile, pana te dor muschii si pielea capului de-atata liniste. Si-atunci reinveti sa asculti. Sa-ti asculti pulsatiile inimii, s-asculti cum ti se-ntinde pielea de pe degete cand dai pagina si cum ti se lovesc genele unele de altele cand clipesti. Pentru prima oara dupa mult timp te-asculti pe tine, pentru ca tu esti astazi un intreg univers. Pentru ca astazi totul e suspendat in jurul tau intr-o lumina vascoasa, aproape palpabila, de dimineata friguroasa de duminica.
Esti atat de absorbit de propriul tau eu, incat uiti. Si e atat de bine sa uiti, incat nu mai vrei sa te gandesti la nimic altceva. Te multumesti cu tine. Tu, atat de perfect... atat de singur...

Saturday

2009-01-10T17:01:00.005+02:00

when all you have left
are your memories
and diamonds and pearls
for company...

Red, and black, and mingled feelings. Gray thoughts and tired heart. No words, just memories. No sounds, just sadness. The future is no longer unknown, it is the infinite reiteration of a Saturday. Weeks, months, years, are compressing themselves in a timeless day, where my motionless heart barely keeps me alive just to torment my soul.
I lie here in the stillness of time, with blind thoughts and def eyes, suspended helpless in the claws of an eternal Saturday. The 6th day of them all, the one day of life. "And God created man in His own image, in the image of God created He him; male and female created He them."
It all began that Saturday. There and then, in the stillness of time, it all began. It's been still ever since.

Medusa
You robbed me of my youth
Abandoned me
On the tropic of solitude

matusa de baietel...

2009-01-09T18:38:00.002+02:00

"E baietel!"
2 cuvinte. Si sunt cea mai fericita matusica din lume. Primul meu nepotel... Ce frumos o sa fie :) De azi in 6 luni.
Multumesc, Maria!

music

2009-01-08T00:34:00.004+02:00

I close my eyes and I breathe.
Inhale... exhale... let the sound of the piano pour into my veins. I wish it never stopped. It's like a drug. It makes you warm inside, vibrating with every cell of your body.
Louder... louder... till the pain bursts through my dilated pupils and crashes into my eyelids, running down my face in boiling tears.
We set ourselves rules for crying. I'd step on them all, and set new ones, on the notes of a piano play. Will you cry with me then?

Stupid simple. Stupid funny.

2009-01-07T14:06:00.001+02:00

Sometimes staring in the monitor of your laptop that is in stand by can be the funniest thing. It’s your private reality show. I know I’m far from being a better person for doing this, trespassing the intimacy of other people, but we do share the same room, and she was perfectly aware that I am awake…
My “darling”, “darling” roommate, the one that never smiles, the one that yells at her only friend like the poor friend is obliged to stand all her shit, was analyzing her face in the 15/10 cm mirror that’s by her side most of the time. She was making faces, smiling, looking deeply into her eyes, glance at her profile and so on. I found it funny, but so sad in the same time. When your life revolves around your classes and dorm room, when you go to bed at half past 8 and the only spice in your sad life is getting into horrible fights with your retarded sister, the one thing a person can feel for you is pity, especially when you dispose of any help that is offered, and don’t even try to be a better person.
My wish for her is “Enjoy your sad little life. You deserve it.”.

back to inferno...

2009-01-06T19:39:00.005+02:00

Let's waste time...
Chasing cars
Around our heads.
I need your grace...

I'm trying to escape these 4 walls filled with screams and stupidity, I'm trying to shut myself down, pretend I can't see, pretend my earphones are soundproof, pretend I don't understand. I am a pretender. Maybe I wasn't always one, but I've become a pretender. I pretend I am blind, and def, and braindead. The thing that scares me most is that maybe if I have to pretend more it will actually happen...

Look to the clock on the wall
Hands hardly moving at all
I can't stand the state that I'm in
Sometime I feel like the wall's closing in

And if they are, I probably won't see them, won't hear them, it will just come over me like another day in my sad room with white walls and furniture as blue as my soul.

How many rules can I break... How many lies can I make? How many roads must I turn... To find me a place where the bridge hasn't burn...

I have my friends and my music. Myself I don't have. Myself is somewhere out there pretending. If you ever find myself, please post it back to my home...

If I'd be a supergirl...

2009-01-03T19:13:00.003+02:00

If I'd be a super girl...
I would smile more
I would listen better
I would make more people laugh
I would not hurt the people I love
I would lie less
I would dress faster
I would travel more
I would jump higher
and I would be able to know what people think about me...

Louis Cafe...

2008-11-27T21:26:00.004+02:00

Louis Armstrong will never die... He's ageless, unique, perfect.
In Oradea exista Louis Cafe, local care se vrea cafenea de Jazz, unde se mai tin cantari cu formatii bunute de blues si jazz, si mai vin si omuleti de pe la faculta de muzica sa ne incante. Ideea in sine e faina, pacat ca nu e pusa in practica asa cum ar trebui. Clubul arata mai mult a restaurant, fara nici un fel de scena, cu lumina la maxim... Desi are preturi bune, si produse ok, stai la concert si daca n-ai ajuns primul la masa, te trezesti cu spatele la cantareti. Lumea e cam rara... La ultimul concert abia se aplauda si erau 3 mese ocupate...
On top of that, din jumatate de local nici nu-i vezi pe cei care canta. Oare de ce noi, romanii ca si natie, nu stim sa facem comert sau turism? De ce nu exista in Oradea un club ca Janis din Cluj? De ce e berea la 0.33 l 6 lei in Blue Monday? De ce la concertul Kumm nu s-a dansat si clubul a fost gol pe jumatate?
Curiosity killed the cat. Dar poate am noroc si the hit man won't kill me, maybe I'll even get more lucky then that si o sa fac eu un club de jazz ca la carte cand o sa ma fac mare. Oare cand o fi asta?

Eu cu cine votez?

2008-11-24T16:52:00.002+02:00

Tocmai mi-am dat seama ca... nu am cu cine vota!!!
De vre-o doua zile ma gandesc la votul meu, si cui sa i-l dau. Nu prea ma atrage nici una din campaniile elctorale, ba chiar ma dezgusta multe dintre ele. Am incercat sa vad pe net, poate vre-o recomandare de la cineva mai cu cap. Nimic... lumea se abtine in general, daca nu are culoare politica. Azi insa, am descoperit ceva interesant, navigand pe blog-uri. Testeaza-ti votul!
E vorba despre un site unde raspunzi la o serie de intrebari foarte pertinente, pentru ca la urma sa iti poti compara opinia cu platforma de program a celor mai importante partide din Romania, in general, dar si pe campuri de interese.
So... mi-am facut si eu testul de "compatibilitate". La modul general eram "compatibila" cu PSD. mmmm, I didn't find that really convenient, asa ca am inceput sa compar rezultatele testului meu, cu cele ale partidelor. Unde se potriveau cateva, restul erau ca nuca in perete. Unde era partidul de-acord cu TVA-ul, nu voiau mai multe femei in parlament. Unde se dorea mentinerea unui numar de companii ca si companii nationale, sanatatea se ducea de rapa...
Oare cand va aparea un partid competent si cu capul pe umeri, care sa se gandeasca la toate domeniile? As lua cativa din PNL, cativa din PSD, cativa din UDMR (la PNG nu ma bag, ca-s prea plini de minciuni) si poate ca ar iesi un ghiveci votabil. Dar ce pacat ca nu pot sa fac asta.
Pana la urma, din multe rele, trebuie sa o aleg pe aia mai buna. Oare care-o fi?

Pentru ca e nevoie de o schimbare... in bine!

2008-11-24T16:30:00.005+02:00

src="http://www.roneamt.ro/images/banner.jpg" alt="ROMANE, FII MAI NEAMT!" width="125" height="125" border="0" />

Si de cand ii bat eu la cap pe cei care fac parte din contingentele romanesti care participa la diferite evenimente sa ne luam oaia ca si mascota. Da ei nu, ca Batman, Batman!

TOT. Dar... ce e de fapt TOT?

2008-11-23T21:42:00.003+02:00

TOT suntem noi, cei care vrem sa schimbam mentalitatea unei generatii. TOT sunt aceia care ne invata pe noi cum sa facem asta.
Weekend-ul trecut am participat la prima etapa a TOT (trainer of trainers) tinuta sincron in mai multe centre universitare din tara. Grupa mea, norocosul numar 13, a fost in Timisoara. Acolo ne-a invatat Zoe sa fim barbate si barbati in domeniul prezentarilor, acolo 14 oameni si-au demonstrat unul altuia de ce sunt in stare si cat de convingator pot sa vorbeasca. Doar 3 vor merge mai departe la modulul 2, inca nu se stie cine, pentru ca a fost o concurenta mare (desi nu s-a simtit asa in relatiile dintre noi).
Cum se face o prezentare? Mi se parea ca stiu, mi se parea ca e usor sa vorbesti in public, sa nu plictisesti. N-a fost chiar asa usor, n-am stiut asa de bine, dar cert e ca in 3 zile de training am invatat mai multe despre public speaking si prezentari decat in 3 ani de scoala. Si am mai vazut si Timisoara putin, atat cat in clasamentul meu personal Clujul sa coboare pe locul 3, iar Timisoara sa intre direct pe pozitia a 2-a. Sibiul ramane lider incontestabil al oraselor din Romania.
Si ca sa nu mai sar iepureste de la un subiect la altul, va recomand tuturor cu caldura sa participati la TOT-uri atunci cand aveti ocazia. Sunt experiente care va invata lucruri importante, de care veti avea cu siguranta nevoie in viata.
Now I know. Thank you Zoe, and thank you Traian Bruma!

the pagan God of violin...

2008-11-01T08:06:00.004+02:00

Pe 22 octombrie in Blue Monday s-a intamplat ceva... Ceva nemaivazut pentru mine, revelator si in acelasi timp rusinos. In Blue Monday s-a intamplat Farfarello.
Never heard of it? Nici eu pana cu o zi inainte de concert. Farfarello e... electrizant, inuman, genul de muzica pe care vrei sa o auzi atunci cand vei muri, pentru ca in momentul in care o asculti, nu te mai poti gandi la nimic altceva.
La acest concert, care ar fi trebuit sa fie unul din acelea tinute in sali cu mii de locuri, la cere biletele se vand in 30 de minute, mi-a fost pentru prima oara cu adevarat rusine de orasul in care studiez. In sala nu erau mai mult de 35-40 de persoane (cu tot cu personalul clubului), iar acesi 35-40 care ar fi trebuit sa fie "creme de la creme", au fost de fapt unul din cele mai lesinate si pasive publicuri din cate am vazut la vre-un concert. Cred ca la un concert de nocturne de Chopin ar fi avut mai multa energie.

Legendarul Mani Neumanm, vocea viorii din trupa Phoenix, e unul din cei mai umani artisti dintre cati am vazut, atunci cand nu e pe scena, si e un zeu cu vioara in mana. Mi-a spus ca i se spune diavol al viorii, de fapt. I-am raspuns ca nu are cum sa fie diaviol, poate doar "a pagan God". Te uiti la el, ii vorbesti (pentru ca nu era inconjurat de bodyguarzi si fitze) si iti dai seama ca e unul din acei barbati care nu atrage prin frumusetea fizica, dar al carui stil, experienta si mod de a gandi il ridica mult peste media barbatilor normali. Un vin vechi, pe care insa nu orice isi permite sa-l savureze.
Am auzit ca dupa concerte il gasesti plimbandu-se pe strazile orasului in care tocmai a cantat. Nebun frumos al timpurilor toate... Nebun care poate spune ca a lasat lumea mai buna decat a gasit-o, ca a adus in ea o picatura de viata adevarata de acolo, de unde vine el, din taramul zeilor.
I bow in front of you, and ask for forgiveness..
http://www.youtube.com/watch?v=YXuo0ggB1n0&feature=related

Welcome back to Middle Ages!

2008-10-24T21:54:00.006+03:00

Man.In.Fest- festivalul international de teatru, anul acesta si in Oradea. Promovat cu multe afise frumoase, cu piese bune in program, perfect pentru vremea calduta de toamna.
Prima piesa, a unei trupe austriece, prezenta corpul uman. No words, just dance, no lines, just bodies si uneori, pentru a sublinia importanta unor elemente, not even clothes. Nimic obscen.
BUT... If I were to be a stupid man, I would be a politician. Dupa ce a vazut niste poze cu nuduri, chiar daca nu s-a deranjat catusi de putin sa vada spectacolul, Radu Tarle, alaturi de directorul teatrului Arcadia, Marius Aron, au dispus suspendarea a doua spectacole ce urmau sa se joace in cadrul festivalului pe motiv ca "prima piesa prezentata ar fi fost pornografica".
Sa ma scuze prealuminatii, dar eu am fost in sala si pot sa jur ca n-am vazut pornografie. Iar daca se uita ei mai bine pe fatada Primariei Oradea, vor vedea cel putin jumatate din "pornografia" pe care am vazut-o noi la spectacol, materializata in sanii goi de piatra ai statuilor de pe cladire. Cred ca de fapt Inchizitia s-a retrezit la viata, iar cum biserica nu mai are aceeasi putere ca pe vremuri, s-a alipit de noul balaur: politica.
Chapeau bas pentru piesa "Secret Sight", si hai sictir pentru cretinii de la conducere.

termopane, termopane...

2008-10-24T21:45:00.001+03:00

Revista Igloo are o sectiune numita “Balustrul maro”. Dupa cum arata si numele, aceasta e dedicata frumusetilor arhitecturale ce se intalnesc la tot pasul in prealuminata Romanie. As propune infiintarea unei rubrici numita “termopanul alb” si poate si “Lindabul albastru”, dar cred ca ar fi suprasaturata lunar de fotografii graitoare trimise de cititori.
Cum treci cu trenul prin muntii patriei, in satele in care inainte iti bucurai privirea cu peisaje pitoresti, case de lemn si capite de fan, azi vezi falnice vile portocaliu fosforescent, vechile casute traditionale purtand pecetea prostiei nationale prin ferestrele termopan cu tamplarie alba de plastic, care stau ca nuca-n perete pe peretii lor de lemn, sau, si mai rau, prin termoizolatia de polistiren si finisajul cu tencuiala decorativa de culori cat mai aprinse ( cred cu indarjire ca prin venele romanilor de la tara curge o parte insemnata de sange indian sau tiganesc, aceasta revelatie avand-o mai ales dupa explozia de renovari si constructii noi, galbene, roz, portocalii si rosii, de pe piata romaneasca de astazi).
Dar prostia doare nu doar la sat, ci uimitor de mult in orasele care se vor “mari centre culturale”. De Bucuresti stie toata lumea, si o sa las mai la urma o mica parte a analizei acestui “mare oras”. Ultima “achizitie” in domeniul “termopanul de ieri si de azi” pe care am sesizat-o cu durere in inima, a fost cea a Muzeului de istorie militara din Oradea. O cladire relativ veche, destul de clasica, pe fatada caruia puteai sa te bucuri de tamplarie de lemn, decorata cu mici detalii, care a intrat in renovare. Oh, God, but why? Am mari dubii asupra autenticitatii autorizatiei, sau asupra consultarii vreunui arhitect. In salile bietului muzeu prafuit era probabil prea mult current, si se pierdea prea multa caldura datorita vechilor geamuri, asa ca a fost “necesara” modernizarea atat de potrivita a acestuia. Termopanele cu rame albe, stau falnic, martori tacuti ai lipsei de cultura si a dorintei de falosenie, pe care nici in 50 de ani scoala romaneasca, atat de inapoiata si corupta, nu le va putea eradica.
Capul balaurului e insa faimosul Bucuresti. Aproape ca nu este strada in centru, unde sa nu vezi frumoase cladiri vechi de aproape o suta de ani, sau mai mult, care sa nu fie proba a tehnologiei prin aparatele de aer conditionat de pe fatade si termopanele umilitor de albe. Chiar daca biata casa sta inclinata intr-o rana, ea trebuie sa suporte antenele de Digi TV, cablurile de internet, reclamele de telefonie mobila, jaluzelele verticale sau balustradele noi de inox. De ce nu? Asta se gaseste in orice magazine de materiale de constructii!
De fiecare data cand vad o cladire mutilata, inclestez zadarnic pumnii catre dusmanul nevazut din spatele crimei. Pana cand?

amazingly stupid...

2008-10-16T17:55:00.003+03:00

You probably wonder what the hell am I talking about... Is it Becali? Adrian Copilu Minune? A football player? A blond?
Ce-ar fi daca v-as spune ca vorbesc despre o studenta la master in anul I...
Sa nu stii ce inseamna "amnezie" sau "banda dublu adeziva" dupa ce ai terminat o facultate si mai faci si un master ma face sa te categorisesc clar cu stampila "amazingly stupid".
Traiasca scoala romaneasca, traiasca Universitatea Oradea, traiasca Facultatea de Studii Economice din cadrul acestei universitati, si traiasca proastele care-i stau pe banci ascultand manele si dezvoltandu-si incultura.
Oare Bush tot aici o fi terminat?

The secret

2008-09-29T16:06:00.003+03:00

Vazusem asa zisul “documentar” pe undeva prin iunie. Mi s-a parut, bineinteles, putin tras de par, prea americanizat, si prezentat prea transant si sigur pe el. Poate chiar stupid in unele momente.

Nevertheless, ideea mea a ramas aceeasi: “daca vrei ceva indeajuns de mult, intr-un final se va realiza”. Stau acum in curtea casei mele, sub primul soare superb de toamna de anul acesta, si scriu primul post pentru blog-ul meu de pe my precious… Am avut fluturi in stomac saptamana asta, si m-am indragostit de el de cum l-am vazut. E mai mult decat visam, asa cum se pare ca am norocul sa se intample in ultima vreme cu chestiile pe care abia astept sa le vad si mi le imaginez in prealabil.

My beautiful Dell… I hope we’ll have a nice, long relationship together, based on mutual trust and respect. I’m sure I’ll never get bored when you’re around! Mai ales ca acum statul in fata computerului nu va mai insemna neaparat sa fiu inchisa in casa…

I’m loving this minute, I’m loving this perfect day. I don’t know what I did to deserve it, but thank you, who ever you are that made it happen.

Si pentru ca am promis ca imi voi tine blogul cat de cat updatat din momentul in care voi avea laptop, here it goes. My thoughts will be here for your consideration and comments.

Sper ca toti oameni sa aiba cat mai multe zile la fel de frumoase ca ziua de astazi. Sunt sigura ca daca ar fi asa, am avea o lume mai buna!

dreaming...

2008-07-08T08:59:00.002+03:00

Cate-o data ma uimesc visele mele... Am o imaginatie uimitor de romanesca atunci cand dorm. E ca si cum as face parte dintr-un film de actiune, o drama, uneori chiar filme psihologice, in care se amesteca personaje din viata reala, si subiecte ca in timpul zilei nici prin cap nu mi-ar fi trecut.
In visul de asta-noapte a intervenit la un moment dat briceagul pe care il am de la bunicul meu, cu care imparteam un sandwich primit de la proful meu de proiectare, in incinta unui hotel din habar-nu-am ce oras...
Un grup de oameni era adunat la o actiune (de ce nu ma mira) de educare a societatii prin activitati legate de natura... Apar conflicte (of course), incep presupunerile cum ca proiectul acela ar fi fost facut pentru musamalizarea unei crime ;))) (la un moment-dat zbura cineva pe geam), si lumea incepe sa se certe, sa vrea sa plece, asa cum se intampla de obicei.
M-a marcat o replica... Un tip, mai in varsta, raspunsese la inceputul visului la intrebarea "Tu cand o sa pleci?", cu " Atunci cand or sa plece copacii.". La sfarsit, datorita conflictelor si nebuniilor intamplate (chiar m-a marcat povestea :))) si mi se pare foarte comic faptul ca imi aduc aminte de ea atat de bine), bineinteles ca a spus "Eu ma duc". Scena lacrimogena, de drama, in care o tipa ii aduce aminte de fagaduinta, iar el isi sprijina fruntea de un copac si plange...
In rest nu mai stiu. Oricum, teribil vis :)))
Intr-adevar, noaptea suntem mai creativi. Ii urez succes lui Bucurenci cu incercarea lui de somn polifazic.

je sais tout, mais je ne sais rien de bon.

2008-07-04T22:03:00.002+03:00

sau nu stiu nimic, pur si simplu. E obositor sa stii, sau sa trebuiasca sa stii. Cel mai simplu e sa taci tot timpul si ceilalti sa nu stie cat, ce si cum stii tu, sau despre ce stii si nu stii cat stii.
Life is as simple as that! Regardless of age, colur, sex, nation or religion, you can simplify things to a simple sentence: To know or not to know, AKA To speak or not to speak.
For example:
bebelusii- nu spun nimic si totusi cei din jurul lor afirma "Ce ochi inteligenti are" sau "Uite-l cum se concetreaza! Cata vointa!". E cel mai bun exemplu de a invata de la cei mici.
I'd like to live in a world in which my flat mate won't come and talk to me while I'm reading, or the typicall Romanian shop keeper won't yell at me when I change my order after waiting in a 20 minutes line... The sound of silence is sometimes so relaxing.
I want a house of my own, built in the middle of nowhere, with no neighbors, a dog and a horse. I want to be able to write poetry again. I feel too connected to everything and I desperately need a break. I'll have a short one on my trip to Milano. :) I love traveling alone.
Ma intreb cate-odata de ce folosesc atat de mult engleza. Poate din lipsa de intimitate. Cand simti ca nu toata lumea intelege ce scrii, sau ce spui, te simti mai singur. Publicul se restrange dintr-o data si cei care inteleg ceea ce citesc au, fara indoiala, una din calitatile pe care le caut la o persoana (din cele multe pe care le doresc de fapt): sa stie engleza.
Poate ca randurile de mai sus ma fac sa par ipocrita. Cine stie, poate chiar sunt. N-am explorat destul de adanc latura mea caracterizata de aceasta trasatura. Uneori ma simt rea. Pentru ca sunt. :) Nu-mi plac oamenii prosti, si nu ma chinui sa-i accept sau sa-i inteleg. De ce as face-o? Sa fie clar ca prin prosti nu ma refer la cei cu deficiente. Ei sunt o categorie aparte, care are nevoie de ajutorul nostru, si nu de rautate.
Definitia omului prost:
Homo sapiens (sapiens?!) total lipsit de bun simt, simtul raspunderii, si sentimentul apartenentei la o societate in care trebuie sa-l respecti pe cel de langa tine, sau cel putin sa-l tratezi in acelasi fel in care te trateaza el (nu ascult manele la telefonul mobil, nu asculta nici tu).
Cred cu destula convingere ca fiind rea cu aceia care se incadreaza in definitia de mai sus nu comit un pacat, si ma simt indreptatita sa am aceste sentimente nu foarte ortodoxe la adresa lor.

Cu stima si respect pentru aceia care nu se regasesc in acele randuri,
De pe meleagurile indepartatei Moldavii, va urez noapte buna!

Cluj City

2008-05-19T11:16:00.003+03:00

Vineri seara, dupa o asteptare de o ora pe strada Clujului (nume predestinat dupa parerea mea), am fost in sfarsit culeasa de Adi, Cuie si Bogdan care mergeau cu mine la Cluj unde avea sa se tina prima intalnire pe echipe nationale de anul asta de la cerce. Dupa o plimbare si-o bere intr-un barulet din ala din care nu-ti mai vine sa pleci, am aterizat la o bucata de noapte pe la "noul shef" al cercetasilor-Alex. Omulet fain, in casa faina cu mult verde si povesti.
A doua zi rise and shine la ora 7 :| cules lume de la gara, trezit alta lume de la sediu, mic dejun, sedinta... Si lucru in aer liber pe departamentul international...
Dar nu asta tin neaparat sa povestesc, desi a fost funny si interesant pentru mine sa ne inghesuim 12 oameni intr-un logan break, sa trecem asa pe langa o masina de politie, sa primesc pupic de despartire de la un omuletz din portbagaj in situatia in care eu stateam pe locul de langa sofer. Nu, nu e asta esentialul, esentialul e ca am avut o revelatie in privinta Clujului oras pe care-l stiu de vre-o 5 ani, dar care weekend-ul asta mi s-a aratat ca o Londra in varianta transilvaneana. Oras colorat, cu arhitectura contrastanta la modul cu bun gust, cu omulet simpatici si cafenele, cu energie si cu o viata culturala puternica, in care nu ti-e frica sa mergi noaptea singur pe strazi. Clujul e genul de loc unde visezi sa-ti poti candva cumpara una din vilele alea mari si vechi, cu o curte imensa si stucaturi fenomenala, pe care sa le reconditionezi ca la carte si-n podul carora sa mai gasesti tot felul de vechituri, case in care sa-ti intemeiezi o familie si sa dai petreceri fenomenale in serile de mai si septembrie...
Cine stie... poate candva, cumva, cu cineva... my dreams will come true :) Till then, all the best!

lentila cu iluzii

2008-05-16T15:44:00.004+03:00

Azi, pentru ca ne simteam cam singuri navigand la nesfarsit pe net la job, ne-am confectionat un animalut de birou, care sa ne tina loc de sef si sa ne faca sa ne simtim bagati in seama. Din vorba-n vorba Ionut a auzit de vestitul "Gardner" al carui corpusor albastru si instructiuni de folosire vin intr-un pdf.

Si ne-am pus noi, cei 4 magnifici, la ora de lucru manual sa ne confectionam animale de birou (pe care tocmai am observat ca scrie 3, my lucky number, so I just decided to take the lil guy home tonight) si sa-i testam miraculoasele calitati de holbare perpetua. Well, it does work if you close one of your eyes (merge pe principiul camerei de filmat, dupa cum se vede ;) ). Imagine 3 guys and a girls walking
arround the office cu un ochi inchis, aplecandu-se, ridicandu-se pe varfuri, in jurul celor 2 dragonasi albastri... de fapt nu-i nevoie sa va inchipuiti. Just try it. It's a whole lot of fun!

p.s. aveti grija cu foarfeca :))

sa schimbam lentila

2008-05-05T23:31:00.000+03:00

Ce enervant e sa auzi oamenii cum se plafoneaza zicand "Trebuie multe schimbate in Romania asta, dar eu nu pot sa fac nimic, sunt doar unul". TOTI suntem doar unul, si totusi suntem Toti.
La cursurile de formare la care am participat saptamana trecuta mi-am dat seama de ceva: oricine poate face o schimbare, trebuie doar sa aiba putina vointa! UE ne plateste sa schimbam ceva in bine... si totusi cati fac asta?
Daca intrebi pe strada persoane sub 30 de ani "Ai auzit de programul Tineret in Actiune?" pot sa jur ca 85% vor spune "Nu". E lipsa de interes? Lipsa de informare? Sau pur si simplu lipsa...
Ni se dau bani sa calatorim, sa descoperim culturi, locuri, oameni si noi preferam sa mergem in vesnicele cluburi afumate in care din cand in cand isi mai urla plamanii un manelist.
Mi-e mila de tara asta in care timpul trece cu viteza melcului turbat si in care TOTI zic "Eu nu pot sa fac nimic". Ei bine EU o sa incerc sa fac macar CEVA!

Vorbe

2008-05-04T21:09:00.000+03:00

De multe ori mi se pare ca am ceva de spus, si cate-o data simt ca n-am pe nimeni care sa ma asculte. Atunci scriu. Hartia (fie ea si virtuala) nu cere explicatii si nici nu ma judeca prea mult. Ma uit la foaia goala si ideile vin fara sa le chem, fara sa aplic conceptul complicat de "brainstorming" care mazgaleste multa hartie si cere prea mult timp. Pur si simplu scriu- albul e cel mai bun psiholog pe care l-as putea avea, fata de care nu mi-e greu sa-mi recunosc temerile si viciile. In seara asta sunt doar eu si foaia, eu si cuvintele care incearca sa imbrace gandurile care se-ascund uneori de ochii altor oameni.